Ţăranul semăna ovăs în primăvară,
Iar calul, ce l-au fost adus în cărucioară,
Privind la semănat,
Fierbea în gândul său aşa un rezultat:
Fabulele sunt o formă de literatură care a fost utilizată timp de secole pentru a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale. Acestea sunt adesea considerate o formă de literatură pentru copii, dar în realitate, ele sunt adecvate pentru toate vârstele și pot fi apreciate de toată lumea.
Cele mai cunoscute fabule sunt cele ale lui Esop, care au fost scrise în Grecia Antică și au fost transmise oral pentru multe generații. Acestea au fost ulterior scrise și publicate într-o carte și au fost traduse în mai multe limbi. Alte fabule populare includ cele ale lui La Fontaine și ale lui Krylov.
Fabulele sunt scrise într-un stil simplu și direct și au o morala clară. Ele folosesc animale pentru a ilustra caracteristici umane și pentru a aduce valori și învățăminte importante în moduri distractive și interesante. Acestea sunt o modalitate excelentă de a încuraja copiii să învețe valorile morale, cum ar fi onestitatea, respectul, curajul și prietenia.
De asemenea, fabulele sunt adesea utilizate în cadrul educației formale și informale pentru a îmbunătăți abilitățile de lectură și scriere. Ele pot fi utilizate în activități de lectură în clasă sau acasă și pot fi adaptate pentru a fi utilizate în diferite contexte.
În plus, fabulele pot fi utilizate ca sursă de inspirație pentru creația de alte opere literare, precum povești, romane sau poezii. Ele au o influență semnificativă asupra literaturii și culturii în general, iar mesajele lor pot fi aplicate în multe aspecte ale vieții de zi cu zi.
În concluzie, fabulele sunt o formă de literatură importantă și valoroasă, care oferă o gamă largă de beneficii pentru cititori de toate vârstele. Acestea sunt o modalitate excelentă de a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale și pot fi utilizate într-o varietate de contexte educaționale și culturale.
Ţăranul semăna ovăs în primăvară,
Iar calul, ce l-au fost adus în cărucioară,
Privind la semănat,
Fierbea în gândul său aşa un rezultat:
Nu-i bine când pânzarul se-apucă de cusut,
Iar croitorul de ţesut.
Şi e desigur totdeauna
Că cine multe întreprinde
Stigleţul s-au fost prins în laţ, cum e mai greu,
Şi deznădăjduit de moarte se bătea;
Iar ciocârlanul rău
Vecine! Ai auzit o veste de priinţă?
Zicea către guzgan un şoarec la ambari,
Că leul au luat în unghie pe mâţă
Şi noi de-acum vom fi aice mari şi tari.
Ce vrasăzică, frate!
Zicea către un râu vecinul heleşteu –
Eu apele-ţi mereu
Le văz că sunt mişcate;
Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Iubite verişor,
Pe unde-ai mai umblat?
Prieteşugul pe amor
Văzând l-au întrebat.
În adâncă liniştire,
La revărsatul de zor,
Presura, cu glas din fire
De abia răsunător,
Cânta plină de simţire
Un sărăiman poet odat-au reclamat
Asupra unui om prostuţ, dar prea bogat;
Iar jaloba-i era în chipul următor:
Degeaba vorovesc că nu-i la draci dreptate,
Când ei o şi păzesc cu mare scumpătate
Şi cel ce au făcut în lume rău mai mult
La Tartar purure-i mai bine cunoscut.