Un zmeu cu-o coadă lungă şi cu-o zbârnâitoare
De tot răsunătoare,
Văzându-se odată sub nouri ridicat,
La fluturul din vale, acestea au strigat:
fabule
Fabulele sunt o formă de literatură care a fost utilizată timp de secole pentru a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale. Acestea sunt adesea considerate o formă de literatură pentru copii, dar în realitate, ele sunt adecvate pentru toate vârstele și pot fi apreciate de toată lumea.
Cele mai cunoscute fabule sunt cele ale lui Esop, care au fost scrise în Grecia Antică și au fost transmise oral pentru multe generații. Acestea au fost ulterior scrise și publicate într-o carte și au fost traduse în mai multe limbi. Alte fabule populare includ cele ale lui La Fontaine și ale lui Krylov.
Fabulele sunt scrise într-un stil simplu și direct și au o morala clară. Ele folosesc animale pentru a ilustra caracteristici umane și pentru a aduce valori și învățăminte importante în moduri distractive și interesante. Acestea sunt o modalitate excelentă de a încuraja copiii să învețe valorile morale, cum ar fi onestitatea, respectul, curajul și prietenia.
De asemenea, fabulele sunt adesea utilizate în cadrul educației formale și informale pentru a îmbunătăți abilitățile de lectură și scriere. Ele pot fi utilizate în activități de lectură în clasă sau acasă și pot fi adaptate pentru a fi utilizate în diferite contexte.
În plus, fabulele pot fi utilizate ca sursă de inspirație pentru creația de alte opere literare, precum povești, romane sau poezii. Ele au o influență semnificativă asupra literaturii și culturii în general, iar mesajele lor pot fi aplicate în multe aspecte ale vieții de zi cu zi.
În concluzie, fabulele sunt o formă de literatură importantă și valoroasă, care oferă o gamă largă de beneficii pentru cititori de toate vârstele. Acestea sunt o modalitate excelentă de a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale și pot fi utilizate într-o varietate de contexte educaționale și culturale.
Vulturul şi paingul de Alecu Donici
Prin nouri, vulturul, spre muntele Ceahlău
Întinse zborul său.
Pe cea mai naltă stâncă a lui, el se aşează
Şi lumea dedesubt privind, se desfătează.
Vulturul şi albina de Alecu Donici
O, cât sunt de fericiţi
Cei de soarta lor slăviţi!
Căci ei şi spre fapta mare
Au a slavei îndemnare.
Vulpea şi măgarul de Alecu Donici
Mintiosule! de unde vii?
O vulpe pe măgar văzând l-au întrebat.
Drept de la leu, de vrei să ştii;
Am fost să-l văd şi m-am mirat
Vulpea şi bursucul de Alecu Donici
Da dincotro şi unde
Alergi tu aşa iute?
Bursucul întâlnind pe vulpe-au întrebat.
Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat,
Vulpea pedepsită de Alecu Donici
O vulpe la ţăran se înnădis-odată
La păsări în poiată.
Cu-acea deprindere şi iarna pe omăt,
Ea noaptea au venit flămândă la ospăt,
Vulpea în livadă de Alecu Donici
O vulpe au intrat odată
Flămândă în livadă.
Şi poamele văzând, frumoase, coapte bine,
S-au bucurat prea mult în sine,
Vulpea duioasă de Alecu Donici
În timpul primăverii un tânăr vânător
Ucise-o păsăruică; şi prin a lui urmare
Făcu un rău mai mare,
Căci puii ei rămase sărmani în cuibuşor!
Veveriţa de Alecu Donici
Veveriţa cu crenguţa
De mulţi ani slujea la leu;
Slujba cere stăruinţă
Şi este lucru cam greu
A fi deştept, cu simţire.
Vărul primare de Alecu Donici
Sub laviţe-n cămară
Toţi şoarecii de frunte făcuse-odinioară
Sfat mare între ei,
La care hotărâse cu multă scumpătate,