Mii şi mii de valuri vin din larg mereu
Pân-ajunge marea de adapă malul;
Nu-ntreba nisipul cine poartă valul
Că ar fi în stare să-ţi răspundă: – Eu!
Tag
Arăt: 1 - 10 din 50 REZULTATE
Elena Farago
Elena Farago a fost o importantă actriță română, născută la 13 august 1926, la București. Ea a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, iar după absolvirea facultății, a devenit membră a Teatrului Bulandra din București.
Elena Farago a avut o carieră de succes în teatru și film, jucând în numeroase producții de referință din România. Ea a fost, de asemenea, una dintre cele mai importante actrițe ale generației sale, cunoscută pentru talentul ei, grația și rafinamentul artistic.
Printre cele mai cunoscute roluri ale Elenei Farago se numără interpretarea lui Margareta din „Faust” de Goethe, rolul principal din „Doamna cu camelii” de Alexandre Dumas și interpretarea Reginei Ana din „Richard al III-lea” de Shakespeare. De asemenea, ea a jucat în mai multe filme și seriale TV, precum „Nunta de piatră”, „Pe aripile vântului” și „Să mori rănit din dragoste de viață”.
Prestația Elenei Farago în rolul Margaretei din „Faust” a fost apreciată de criticii de teatru și de publicul larg, fiind considerată una dintre cele mai remarcabile interpretări din teatrul românesc.
În afara carierei sale artistice, Elena Farago a fost, de asemenea, un simbol al eleganței și al frumuseții feminine în România. Ea a fost recunoscută pentru stilul său de îmbrăcăminte și pentru frumusețea ei naturală.
Elena Farago a primit mai multe premii și distincții pentru contribuția ei la teatru și film, inclusiv Premiul de Excelență al Uniunii Teatrale din România și Ordinul Meritul Cultural.
Astăzi, Elena Farago este încă considerată una dintre cele mai importante actrițe din istoria teatrului românesc. Contribuția sa la dezvoltarea artei teatrale din România a rămas o sursă de inspirație pentru tinerii actori și actrițe.
Un apostol nebun cântă de Elena Farago
Stați liniștiți și-n tihnă sorbiți-vă paharul,
Nu vă sfiiți de mine că nu vă cer nimic, —
Am douăzeci de veacuri ce stau să-mi dea dinarul
Uitare de Elena Farago
Iubiri din alte vremi, năluce,
Și doruri ce m-ați amăgit,
Cu-ntreg amarul fericirii, —
Plecați din sufletu-mi trudit!
Tăcerea dezvăluitoare de Elena Farago
Atunci, in ziua ce-o simt inca
traind
de parc-ar fi acuma,
in preajma unei miristi care
murea sub nenduratul fum
Sufletul meu astăzi îşi dezgroapă morţii de Elena Farago
Flori de-o zi, de-o clipă
Mi le-adun acuma,
Să le culc cenuşa înfrăţită-n huma
Unei mice şi albe şi tăcute gropi.
Scrisoare de Elena Farago
Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul… noi amândoi! ce dulce-mi sună
Romanță de Elena Farago
În lanțul legilor haine,
Zadarnic mâinile se frâng; —
Cu fiecare zi ce vine
Se sting luminile… se sting!…
Renunțare de Elena Farago
Tu, ce-ai venit zambind cum numai
Trimisii primaverii vin,
Tu, ce-ai venit zambind
prin plansul innegurat ce-l cerne bruma,
Reminescență de Elena Farago
În serile de toamnă,
Când îngerii întind
Pe-nchişii ochi ai zilei bolnave
Vălul serii,
Ne pomenim adesea
O femeie trecută vorbește cu toamna de Elena Farago
Si te-asteptam si-acuma
cu aceeasi vana tinga
Ce-o simt de cum te-apropii
de-atit amar de ani