Am un deget Mic la mână,
Care mic o să rămână,
Chiar şi când eu voi fi mare
Parcă nu i-aş da mâncare.
Tag
Arăt: 41 - 42 din 42 REZULTATE
Constanţa Buzea
Constanţa Buzea a fost o importantă poetă şi prozatoare română, născută la Ploieşti în anul 1923. Ea a studiat filologia la Universitatea din Bucureşti şi a început să publice poezii încă de la o vârstă fragedă.
Opera literară a Constanţei Buzea a fost influenţată de diferite curente literare, precum simbolismul şi modernismul, dar şi de tradiţiile populare româneşti. Ea a publicat o serie de volume de poezii, printre care se numără „Poezii”, „În joc de culori”, „Inima în versuri” şi „Lumea e mare”.
În plus faţă de poezie, Constanţa Buzea a scris şi proză, inclusiv nuvele, romane şi eseuri. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără „Sărutul păsării de aur”, „Cei trei negustori” şi „Flori pentru oameni”.
Lucrările Constanţei Buzea sunt caracterizate de un stil poetic intens, încărcat de simbolism şi metafore, precum şi de o sensibilitate profundă faţă de lumea înconjurătoare şi faţă de emoţiile şi sentimentele umane.
În ciuda faptului că a fost o poetă şi prozatoare apreciată de critici şi de publicul larg, Constanţa Buzea a fost, de asemenea, o victimă a cenzurii comuniste. Multe dintre poeziile sale au fost interzise, iar ea a fost nevoită să îşi publice lucrările sub pseudonimul „Maria Ardeleanu”.
Cu toate acestea, contribuţia Constanţei Buzea la literatura română este de necontestat. Opera sa literară rămâne un exemplu de sensibilitate şi profunzime, iar poeziile sale au ajuns să fie considerate unele dintre cele mai importante şi influente din literatura română.
Astăzi, Constanţa Buzea este considerată o figură importantă a literaturii române şi este cunoscută atât pentru creaţiile sale literare, cât şi pentru activitatea sa didactică şi de cercetare. Lucrările sale rămân un exemplu de frumuseţe şi profunzime, iar poezia ei continuă să inspire şi să încânte cititorii din întreaga lume.
Cling, cling, mânzule de Constanţa Buzea
Mi-a spus mama că la prânz
S-a născut în grajd un mânz.
Mânzul este alb şi blând,
Merg să-l văd, că e plăpând.