– Drac alb nu se poate?
Alb brotac nici atât?
Dar verde brotac
Brambura prin lac, există?
– Nu ştiu!
Tag
Arăt: 31 - 40 din 42 REZULTATE
Constanţa Buzea
Constanţa Buzea a fost o importantă poetă şi prozatoare română, născută la Ploieşti în anul 1923. Ea a studiat filologia la Universitatea din Bucureşti şi a început să publice poezii încă de la o vârstă fragedă.
Opera literară a Constanţei Buzea a fost influenţată de diferite curente literare, precum simbolismul şi modernismul, dar şi de tradiţiile populare româneşti. Ea a publicat o serie de volume de poezii, printre care se numără „Poezii”, „În joc de culori”, „Inima în versuri” şi „Lumea e mare”.
În plus faţă de poezie, Constanţa Buzea a scris şi proză, inclusiv nuvele, romane şi eseuri. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără „Sărutul păsării de aur”, „Cei trei negustori” şi „Flori pentru oameni”.
Lucrările Constanţei Buzea sunt caracterizate de un stil poetic intens, încărcat de simbolism şi metafore, precum şi de o sensibilitate profundă faţă de lumea înconjurătoare şi faţă de emoţiile şi sentimentele umane.
În ciuda faptului că a fost o poetă şi prozatoare apreciată de critici şi de publicul larg, Constanţa Buzea a fost, de asemenea, o victimă a cenzurii comuniste. Multe dintre poeziile sale au fost interzise, iar ea a fost nevoită să îşi publice lucrările sub pseudonimul „Maria Ardeleanu”.
Cu toate acestea, contribuţia Constanţei Buzea la literatura română este de necontestat. Opera sa literară rămâne un exemplu de sensibilitate şi profunzime, iar poeziile sale au ajuns să fie considerate unele dintre cele mai importante şi influente din literatura română.
Astăzi, Constanţa Buzea este considerată o figură importantă a literaturii române şi este cunoscută atât pentru creaţiile sale literare, cât şi pentru activitatea sa didactică şi de cercetare. Lucrările sale rămân un exemplu de frumuseţe şi profunzime, iar poezia ei continuă să inspire şi să încânte cititorii din întreaga lume.
Ştirbul lui Melinte de Constanţa Buzea
– Astăzi sunt şi trist, şi plâns,
Că dentistul, înainte
Să mănânc şi eu de prânz,
Mi-a extras, zâmbind, un dinte.
Toţi spun: „Ştirbul lui Melinte”
Eu nu-s ştirbul lui Melinte!
Tăcutul şi limbutul de Constanţa Buzea
Şi tăcutul, şi limbutul,
Scot merindea pe ştergar:
Pâine dulce, ouşoare,
Ceapă, brânză şi mărar.
Tigrul înfiorător de Constanţa Buzea
Racul, peştele şi-o broască,
Trebuind să locuiască
În borcanul cel rotund,
Într-o zi s-au adunat
Pe nisipul de la fund
Care nu s-a tulburat.
Tras pe sfoară de Constanţa Buzea
Cu băiatul tras pe sfoară,
Paie mi-am aprins în cap!
Nu ştiu cum să fac să scap,
Ca să-l trag şi-a doua oară.
Uite ştiuca, uite-i dinţii de Constanţa Buzea
– Balta-i plină ochi de peşti,
Uite ştiuca, uite-i dinţii!
Dar bibanii unde-s oare?
Sunt, desigur, la plimbare
Cu bunicii şi părinţii.
Un cățel dalmațian de Constanţa Buzea
– Spune, te rugăm frumos,
Tu eşti trist sau somnoros?
– Nu vă mai miraţi de mine
Că sunt câine cu buline.
Un popândău ziceam că-i plopândău de Constanţa Buzea
Cum punea mama sare în bucate,
Cum tata punea-n supa lui piper,
Tot astfel presăram până mai ieri
Peste cuvintele abia-nvăţate
Sunetul L, litera L în toate,
Şi făceam haz cum le-auzeam
Schimbate:
A făcut ce a promis de Constanţa Buzea
Murdărit pe bot cu mure,
Greierele dă de noi:
– Ştiţi voi, gâze de pădure,
Ce s-a petrecut pe câmp?
Vrând să-nghită
O omidă,
Un mierloi un pic cam tâmp,
A rămas cu gâtul strâmb.
Alfabetul de Constanţa Buzea
– Ce mai lume de pitici!
– Taci din gură, să n-o strici!
– Mângâie-i cu umbra! Poţi?
– Dacă sufli, zboară toţi!