În oraș e noapte,
Am o floare la rever,
Cu un fel de șoapte
Te mai caut, te mai cer.
Totul va fi bine,
Ceasurile au bătut,
Clasicii literaturii române sunt considerați a fi cei mai importanți scriitori din istoria literaturii române. Aceștia au adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea literaturii, la promovarea culturii și la definirea identității naționale. Printre aceștia se numără Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Caragiale, Eliade și mulți alții.
Mihai Eminescu este considerat cel mai mare poet român. Opera sa literară este caracterizată de o profunzime filozofică, de o expresivitate puternică și de o mare sensibilitate. Poeziile sale celebre, precum „Luceafărul”, „Scrisoarea I” și „Mai am un singur dor”, au avut un impact profund asupra culturii și literaturii române.
Ion Creangă este un alt scriitor important, cunoscut pentru lucrarea sa „Amintiri din copilărie”. Această carte prezintă amintirile sale din copilărie, cu descrieri vii și detaliate ale vieții în mediul rural din Moldova.
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor prolific, cunoscut pentru operele sale literare, precum „Frații Jderi”, „Creanga de aur” și multe altele. El a primit mai multe premii și distincții pentru contribuția sa la literatura română.
Ion Luca Caragiale este un dramaturg și un prozator important din literatura română. Lucrările sale, precum „O noapte furtunoasă”, „Conu Leonida față cu reacțiunea” și multe altele, sunt caracterizate de umorul satiric și de critica socială.
Mircea Eliade este unul dintre cei mai importanți scriitori și filosofi ai secolului XX, cunoscut pentru lucrările sale despre religie, filosofie și mitologie. El a avut o influență semnificativă asupra gândirii filosofice și culturale din România și din întreaga lume.
În concluzie, clasicii literaturii române sunt considerați a fi una dintre cele mai importante bogății culturale ale țării. Operele lor literare au avut un impact semnificativ asupra literaturii și culturii române, dar și asupra culturii și literaturii europene. Acești scriitori sunt adesea studiați în școli și universități și sunt recunoscuți la nivel internațional pentru contribuția lor la literatură.
În oraș e noapte,
Am o floare la rever,
Cu un fel de șoapte
Te mai caut, te mai cer.
Totul va fi bine,
Ceasurile au bătut,
Floare cenușie de cenușă rea,
Plouă cu leșie în ființa mea,
Drumul e cu pete, visul e real,
Ceasul din perete bate ritm mortal.
M-aș scufunda-ntr-un brad până la creștet
Ca-ntr-un sicriu molatec și inform
Să mor, dar să n-ajung de-a pururi veșted
Și în eternul verde să adorm.
Să nu mai ştiu nimica,
Să nu mai ştiu ce-i frica,
Să nu mai ştiu,
Doar dragostea s-o ştiu.
Nici pofta de avere,
Nici pofta de putere,
Am trecut pe stradă, fără de nădejde,
Şi în ochi ninsoarea scânteia,
Biciuit de viscol sufeream câineşte
Şi-am văzut lumină la fereastra ta.
De fiecare dată
Când m-am apropiat de tine,
Femeie a lumii
Şi singurul ei fapt de ispravă,
Părea că eşti perfectă,
Sunt femeia care pune masa
Și femeia care face cald,
Sunt la nunta nunților mireasa,
Dar în lacrimi prea ades mă scald.
Era aproape gata mănăstirea
Şi te zidisem, lăcrimând, în ea,
Şi hotărâsem să găsesc pretextul
De a muri şi eu, aici, cumva.
Noi între noi nu ne vom pierde
Cât suferim şi ne iubim,
Cât fosta noastră foaie
Verde e lemnul patului intim.
Poate-am adormit
Şi-am visat ceva,
Vis nedesluşit
Că nu eşti a mea.
Mai încep o zi,