Nu-mi mai aduc aminte ce fabulist anume
Îl lua pe Joe martor
C-a existat odată pe undeva un tartor:
Motanul cel mai aprig şi mai viteaz din lume,
clasici
Clasicii literaturii române sunt considerați a fi cei mai importanți scriitori din istoria literaturii române. Aceștia au adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea literaturii, la promovarea culturii și la definirea identității naționale. Printre aceștia se numără Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Caragiale, Eliade și mulți alții.
Mihai Eminescu este considerat cel mai mare poet român. Opera sa literară este caracterizată de o profunzime filozofică, de o expresivitate puternică și de o mare sensibilitate. Poeziile sale celebre, precum „Luceafărul”, „Scrisoarea I” și „Mai am un singur dor”, au avut un impact profund asupra culturii și literaturii române.
Ion Creangă este un alt scriitor important, cunoscut pentru lucrarea sa „Amintiri din copilărie”. Această carte prezintă amintirile sale din copilărie, cu descrieri vii și detaliate ale vieții în mediul rural din Moldova.
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor prolific, cunoscut pentru operele sale literare, precum „Frații Jderi”, „Creanga de aur” și multe altele. El a primit mai multe premii și distincții pentru contribuția sa la literatura română.
Ion Luca Caragiale este un dramaturg și un prozator important din literatura română. Lucrările sale, precum „O noapte furtunoasă”, „Conu Leonida față cu reacțiunea” și multe altele, sunt caracterizate de umorul satiric și de critica socială.
Mircea Eliade este unul dintre cei mai importanți scriitori și filosofi ai secolului XX, cunoscut pentru lucrările sale despre religie, filosofie și mitologie. El a avut o influență semnificativă asupra gândirii filosofice și culturale din România și din întreaga lume.
În concluzie, clasicii literaturii române sunt considerați a fi una dintre cele mai importante bogății culturale ale țării. Operele lor literare au avut un impact semnificativ asupra literaturii și culturii române, dar și asupra culturii și literaturii europene. Acești scriitori sunt adesea studiați în școli și universități și sunt recunoscuți la nivel internațional pentru contribuția lor la literatură.
Moartea și tăietorul de lemne de La Fontaine
Gemând sub o povară de vreascuri şi de ani,
Abia se mai mişca pe drum
S-ajungă la coliba-i întunecată de-atât fum,
Un tăietor de lemne, întâiu-ntre sărmani.
Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea de La Fontaine
La moartea Leului, jivinele
S-au adunat cu liota întreagă
Şi nici nu încetaseră suspinele
C-au şi purces alt rege să-şi aleagă.
Maimuțoiul și Motanul de La Fontaine
În casa unui om din vremea veche,
Trăia o-mpieliţată de pereche:
Un maimuţoi pocitul Maimuţilă
Măgarul purtător de moaște de La Fontaine
Ducând pe drum, odată, o raclă cu relicve,
Măgarul îşi umfla cu fală nările,
Crezând cu biata minte a ţanţoşei lui tigve
Că pentru el sunt toate: şi smirna şi cântările.
Măgarul galeş de La Fontaine
Ca să se facă mai iubit,
Măgarul pe stăpân l-a măgulit.
„Ce-i asta? se întreabă el,
Că javra aia de căţel
Măgarul cu bureți de mare și cel cu sare în spinare de La Fontaine
Mai ţanţoş ca-mpăraţii romani, un cărăuş
Mâna cu sârg doi măgăruşi,
La drum, spre târg.
Lupul şi Potaia de La Fontaine
Un Lup pe cât de lacom pe-atâta de nătâng,
Croit pe nerozii şi boroboaţe,
S-a întâlnit odată cu o Potaie-n crâng
Şi bucuros se pregătea s-o-nhaţe.
Lupul şi mielul de La Fontaine
Verdictul celui tare e lucru hotărât:
Vom arăta numaidecât.
Un miel, cuprins de-o sete mare,
Bea dintr-o apă curgătoare.
Lupul și câinele de La Fontaine
Un lup slăbise într-atât,
Că rămăsese piele şi-os,
Căci stâna câinii o păzeau
Cu străşnicie mare.

