Orice face cel mai mare,
Dreptate-n toate are,
Precum vom videa aice
Din o fabulă ce-oi zice.
clasici
Clasicii literaturii române sunt considerați a fi cei mai importanți scriitori din istoria literaturii române. Aceștia au adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea literaturii, la promovarea culturii și la definirea identității naționale. Printre aceștia se numără Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Caragiale, Eliade și mulți alții.
Mihai Eminescu este considerat cel mai mare poet român. Opera sa literară este caracterizată de o profunzime filozofică, de o expresivitate puternică și de o mare sensibilitate. Poeziile sale celebre, precum „Luceafărul”, „Scrisoarea I” și „Mai am un singur dor”, au avut un impact profund asupra culturii și literaturii române.
Ion Creangă este un alt scriitor important, cunoscut pentru lucrarea sa „Amintiri din copilărie”. Această carte prezintă amintirile sale din copilărie, cu descrieri vii și detaliate ale vieții în mediul rural din Moldova.
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor prolific, cunoscut pentru operele sale literare, precum „Frații Jderi”, „Creanga de aur” și multe altele. El a primit mai multe premii și distincții pentru contribuția sa la literatura română.
Ion Luca Caragiale este un dramaturg și un prozator important din literatura română. Lucrările sale, precum „O noapte furtunoasă”, „Conu Leonida față cu reacțiunea” și multe altele, sunt caracterizate de umorul satiric și de critica socială.
Mircea Eliade este unul dintre cei mai importanți scriitori și filosofi ai secolului XX, cunoscut pentru lucrările sale despre religie, filosofie și mitologie. El a avut o influență semnificativă asupra gândirii filosofice și culturale din România și din întreaga lume.
În concluzie, clasicii literaturii române sunt considerați a fi una dintre cele mai importante bogății culturale ale țării. Operele lor literare au avut un impact semnificativ asupra literaturii și culturii române, dar și asupra culturii și literaturii europene. Acești scriitori sunt adesea studiați în școli și universități și sunt recunoscuți la nivel internațional pentru contribuția lor la literatură.
Lupul şi cucoara de Gheorghe Asachi
Mâncând lupul chiar ca zece,
Era-aproape să se-nece,
Cu un os ce-n gât stătuse;
În zadar sărmanul tuse.
Lupul prefăcut în păstor de Gheorghe Asachi
Un lup foarte ipocrit,
Având mare apetit
Pe o turmă grăsulie
Ce păştea în o câmpie.
Leul şi guzganul de Gheorghe Asachi
Cât se poate, se cuvine
Fă altuia vreun bine,
Că veni-va-ţi multe ori
D-unde n-aştepţi ajutori,
În unire stă tăria de Gheorghe Asachi
Nu-n zădar e scris pe aur
În latinelor rostire:
Crescunt parvae res concordia
(Lucruri mici cresc prin unire);
Iepurele și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi
Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită,
Decât s-aibă amic de suflet ş-o femeie-nduioşită.
Guzganul de cetate și cel de câmp, Gheorghe Asachi
Dinioare un guzgan,
Politicos cetăţean,
Pre guzganul de câmpie
L-au poftit la prânz să vie,
Că nu tot mereu lăcuste.
Grierul și furnica de Gheorghe Asachi
Săltând, grierul la ţară
Şuierat-au toata vară,
Şi când iarna au venit,
Cu nimica s-au trezit,
Erostrat de Gheorghe Asachi
Era seară şi-ntre nouri soarele s-acufunda,
Când din Efes tot poporul de la jocuri se-nturna;
Două spice de Gheorghe Asachi
Cu-nălţată, mândră frunte,
Un deşert spic defăima
Pe un spic plin de grăunte
Ce în jos se atârnă.

