În plină zi se face noapte
Şi ninge fără de motiv,
Albastrul lui Sabin Bălaşa
S-a-ndoliat definitiv.
clasici
Clasicii literaturii române sunt considerați a fi cei mai importanți scriitori din istoria literaturii române. Aceștia au adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea literaturii, la promovarea culturii și la definirea identității naționale. Printre aceștia se numără Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Caragiale, Eliade și mulți alții.
Mihai Eminescu este considerat cel mai mare poet român. Opera sa literară este caracterizată de o profunzime filozofică, de o expresivitate puternică și de o mare sensibilitate. Poeziile sale celebre, precum „Luceafărul”, „Scrisoarea I” și „Mai am un singur dor”, au avut un impact profund asupra culturii și literaturii române.
Ion Creangă este un alt scriitor important, cunoscut pentru lucrarea sa „Amintiri din copilărie”. Această carte prezintă amintirile sale din copilărie, cu descrieri vii și detaliate ale vieții în mediul rural din Moldova.
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor prolific, cunoscut pentru operele sale literare, precum „Frații Jderi”, „Creanga de aur” și multe altele. El a primit mai multe premii și distincții pentru contribuția sa la literatura română.
Ion Luca Caragiale este un dramaturg și un prozator important din literatura română. Lucrările sale, precum „O noapte furtunoasă”, „Conu Leonida față cu reacțiunea” și multe altele, sunt caracterizate de umorul satiric și de critica socială.
Mircea Eliade este unul dintre cei mai importanți scriitori și filosofi ai secolului XX, cunoscut pentru lucrările sale despre religie, filosofie și mitologie. El a avut o influență semnificativă asupra gândirii filosofice și culturale din România și din întreaga lume.
În concluzie, clasicii literaturii române sunt considerați a fi una dintre cele mai importante bogății culturale ale țării. Operele lor literare au avut un impact semnificativ asupra literaturii și culturii române, dar și asupra culturii și literaturii europene. Acești scriitori sunt adesea studiați în școli și universități și sunt recunoscuți la nivel internațional pentru contribuția lor la literatură.
Ai să te-nzăpezești la mânăstire de Adrian Păunescu
Dar ia aminte, marea mea iubire,
că ninge-atâta de rudimentar,
c-ai să te-nzăpezești la mânăstire
și n-o să ai soluții de ieșire
Adio, mamă patrie, adio! de Adrian Păunescu
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
Adio, adică rămâi de Adrian Păunescu
Nu înseamnă da, iubire,
Când zic da, înseamnă nu,
Când zic tu, lovesc în mine,
Când zic eu, înseamnă tu.
Adio de Adrian Păunescu
Degeaba-ți spun adio, că nici nu mai observi,
Ca turme de jivine distanțele-ntre noi,
Alerg parcă spre zarea spitalelor de nervi,
Acum nu mai e strigăt ce m-ar suci-napoi.
Adeverinţă de dragoste de Adrian Păunescu
Adeveresc, de voie, prin prezenta,
De nimeni mituit, minţit, silit,
C-ai fost femeia mea şi te-am iubit
Şi cu plăcere ţi-am făcut legenda.
Adânca turcire de Adrian Păunescu
O, țara mea, dughene și bazare,
Turcirea ta istorică ne doare.
O, țara mea, bazare și dughene,
Ne-am ridica și noi, dar ne e lene.
Agresiva amintire de Adrian Păunescu
Străbat aceleaşi drumuri, dar astăzi fără tine,
Într-un amestec straniu de bine şi ruşine,
Aş vrea să plec departe, ca dorul să se aline,
Dar amintirea este mai tare decât mine.
Aducerea aminte de Adrian Păunescu
Va fi păcatul tău să-mi ieși dintre cuvinte
De-ajung să-mi pară rău, când mi-te-aduc aminte,
Mă-nvârt bolnav în cerc, sub talpă simt morminte
Și în zadar încerc să nu te mai țin minte.
Adolescența de Adrian Păunescu
Vând dumbrăvi și optsprezece ani,
Stradă cu salcâmi şi cu castani,
Primăvară-n balta renăscută,
Zile ce amintirea le sărută.

