– Ba e noroc!
– Ba nu e noroc!
– Ba e noroc, muiere!
– Ba nu e, mă omule, nu!
– Adică, nu muncesc eu, femeie?
Barbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români ai secolului al XIX-lea și al începutului de secol XX. Născut la 11 aprilie 1858, Delavrancea a fost un om extrem de talentat și cu o educație vastă, studiind la Paris și la Universitatea din București.
Opera sa literară a fost influențată de mai multe curente literare, inclusiv de realism, naturalism și simbolism. El a fost unul dintre primii scriitori români care a abordat subiecte sociale și politice în literatura sa, precum și problemele morale și etice ale societății românești.
Delavrancea a publicat o serie de volume de proză și teatru, inclusiv „Iona”, „Apus de soare”, „Viforul”, „Umbra lui Mircea” și multe altele. Lucrările sale au fost apreciate atât de public, cât și de criticii literari, fiind considerate unele dintre cele mai importante și influente din literatura română.
În afara operei sale literare, Delavrancea a fost, de asemenea, unul dintre membrii importanți ai societății românești din secolul al XIX-lea și al XX-lea. El a fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români și a jucat un rol important în dezvoltarea teatrului românesc, fiind considerat unul dintre cei mai importanți dramaturgi ai perioadei.
Cu toate acestea, Delavrancea a fost, de asemenea, un om controversat și criticat pentru poziția sa politică și pentru legăturile sale cu mișcările politice ale timpului. El a fost implicat în mișcarea națională a României și a luptat pentru drepturile și libertățile românilor, iar aceste poziții politice l-au adus în conflict cu autoritățile de la acea vreme.
În concluzie, Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost unul dintre cei mai importanți scriitori și membri ai societății românești din secolul al XIX-lea și al începutului de secol XX. Opera sa literară a avut o influență semnificativă în dezvoltarea literaturii române, iar activismul său politic a făcut din el un simbol al luptei pentru drepturile și libertățile cetățenilor români.
Fata moşului de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Copiii cutreierau voioşi via părăginită. Un şir, ţinându-se cu amândouă mâinile de mijloc, se încolăcea, strigând de frică să nu-i înhaţe „mama-gaia”. Fetele începuseră „de-a ulciorul”.
Neghiniță, Barbu Ștefănescu Delavrancea
A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Şi mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiaşul ei.