Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă
„Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!”
Alexandru Macedonski
Alexandru Macedonski este unul dintre cei mai cunoscuți poeți români, considerat unul dintre reprezentanții cei mai importanți ai simbolismului românesc. Născut la 14 martie 1854 la Craiova, Macedonski a fost un om extrem de talentat și cu o educație vastă, studiind la Paris și Roma, printre alte locuri.
Opera sa literară a fost influențată de mai multe curente, inclusiv de simbolism, decadentism și modernism. El a fost unul dintre primii poeți români care a încorporat idei noi și inovatoare în poezia sa, incluzând imagini suprarealiste, metafore extravagante și un limbaj poetic nou și neobișnuit.
Macedonski a publicat prima sa carte de poezie, intitulată „Prima verba”, în 1872, iar de-a lungul carierei sale literare a publicat o serie de volume de poezie, proză și teatru. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Excelsior”, „Noaptea de decemvrie”, „Poema rondelurilor” și „Leul deșertului”.
În afara operei sale literare, Macedonski a fost, de asemenea, cunoscut ca un critic literar important, publicând articole despre literatură și artă în diferite publicații. El a avut, de asemenea, o influență semnificativă în dezvoltarea teatrului modern românesc.
În ciuda faptului că a fost unul dintre cei mai talentați și mai importanți poeți români, Macedonski a fost, de asemenea, un om controversat și adesea criticat pentru atitudinea sa neobișnuită și adesea excentrică. El a avut o personalitate puternică și a fost adesea implicat în conflicte cu alți membri ai comunității literare.
Cu toate acestea, contribuția sa la literatura română a fost de necontestat și opera sa literară rămâne una dintre cele mai importante și influente din istoria literaturii române.
Hinov de Alexandru Macedonski
Sfărâmături de urne — oriunde —
lespezi de marmoră mari
sub care zac atâţi legionari,
iată Hinovul; — în el s-ascunde
Hora de Alexandru Macedonski
Era zâmbitoare,
Cântând se ducea. —
În cer era soare
Şi flori pe vâlcea.
În arcane de pădure de Alexandru Macedonski
În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lângă frunză și copac lângă copac;
Legenda Siminocului de Alexandru Macedonski
Pământul se cutremurase,
Și cerul se întunecase,
Christos pe cruce răstignit,
În Domnu’, sufletu-și-l dase
Leat! de Alexandru Macedonski
Soldaţii înşiraţi la rânduri
Formaţi pe strade spalier
Şi scăpărau schintei la soare
Din baionetele de fier!
Între frunze de Alexandru Macedonski
Grădina este plină de taina fericirii
Şi nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit;
Imn de Alexandru Macedonski
Tăcut mă urc pe colină
Soarele s-a înălţat,
Câmpul se scaldă-n lumină,
Aerul e parfumat!
Vaporul Morţii de Alexandru Macedonski
Între nori si între apa se ducea fara-ncetare
Ratacit din orice cale sub trasnitul lui catart;
Valţul rozelor de Alexandru Macedonski
Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic