Safirul de-un albastru limped
Umplut de-a cerului lumină
Nu străluceşte în splendoare
Decât în aur şi platină.
Alexandru Macedonski
Alexandru Macedonski este unul dintre cei mai cunoscuți poeți români, considerat unul dintre reprezentanții cei mai importanți ai simbolismului românesc. Născut la 14 martie 1854 la Craiova, Macedonski a fost un om extrem de talentat și cu o educație vastă, studiind la Paris și Roma, printre alte locuri.
Opera sa literară a fost influențată de mai multe curente, inclusiv de simbolism, decadentism și modernism. El a fost unul dintre primii poeți români care a încorporat idei noi și inovatoare în poezia sa, incluzând imagini suprarealiste, metafore extravagante și un limbaj poetic nou și neobișnuit.
Macedonski a publicat prima sa carte de poezie, intitulată „Prima verba”, în 1872, iar de-a lungul carierei sale literare a publicat o serie de volume de poezie, proză și teatru. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Excelsior”, „Noaptea de decemvrie”, „Poema rondelurilor” și „Leul deșertului”.
În afara operei sale literare, Macedonski a fost, de asemenea, cunoscut ca un critic literar important, publicând articole despre literatură și artă în diferite publicații. El a avut, de asemenea, o influență semnificativă în dezvoltarea teatrului modern românesc.
În ciuda faptului că a fost unul dintre cei mai talentați și mai importanți poeți români, Macedonski a fost, de asemenea, un om controversat și adesea criticat pentru atitudinea sa neobișnuită și adesea excentrică. El a avut o personalitate puternică și a fost adesea implicat în conflicte cu alți membri ai comunității literare.
Cu toate acestea, contribuția sa la literatura română a fost de necontestat și opera sa literară rămâne una dintre cele mai importante și influente din istoria literaturii române.
Răspuns la câțiva critici de Alexandru Macedonski
Nu pot să zbor cu voi pe-o rază…
Mi-e frică luna să nu cază,
Să ne turtească împreună,
Că-n Iadul cel de grozăvie
Amărăciune de Alexandru Macedonski
Sunt supărat şi amărât
Pe oameni şi pe Dumnezeu
şi Dumnezeu şi oameni sunt
Pe mine supăraţi mereu!
N-am în ceruri de Alexandru Macedonski
N-am în ceruri nici o stea…
Soarta mea e soarta rea,
Am pierdut orice credinţă
Înecată-n suferinţă.
Avânt de Alexandru Macedonski
Precum în largul mării corabia s-opreşte
Când vântul nu mai suflă şi pânza pe catart
Atârnă nenstrunată sub luna ce-i zâmbeşte
Cu razele ce-asupră-i zadarnic se împart;
Ţărână de Alexandru Macedonski
Ţărână — suntem toţi ţărână,
E de prisos orice trufie…
Ce-a fost, în veci are să fie…
Din noi nimic n-o să rămână.
Banchet la curte de Alexandru Macedonski
Vesel fumegă din cupe vinul roşu, generos,
Beau curtenii şi s-aude câte-un hohot fioros,
Rondelul tiganilor de Alexandru Macedonski
Tiganii merg fără-ncetare-
Nu stiu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Bătrâna stâncă de Alexandru Macedonski
Bătrâna stâncă uriaşă e neclintită de pe loc
O sapă apele să scape de ea, şi-n veci o pizmuieşte
Primăvara de Alexandru Macedonski
Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunţi suferitoare,