Deunăzi către ziuă visasem că murisem…
Zăceam sub crini şi roze, suflare nu aveam,
Alexandru Macedonski
Alexandru Macedonski este unul dintre cei mai cunoscuți poeți români, considerat unul dintre reprezentanții cei mai importanți ai simbolismului românesc. Născut la 14 martie 1854 la Craiova, Macedonski a fost un om extrem de talentat și cu o educație vastă, studiind la Paris și Roma, printre alte locuri.
Opera sa literară a fost influențată de mai multe curente, inclusiv de simbolism, decadentism și modernism. El a fost unul dintre primii poeți români care a încorporat idei noi și inovatoare în poezia sa, incluzând imagini suprarealiste, metafore extravagante și un limbaj poetic nou și neobișnuit.
Macedonski a publicat prima sa carte de poezie, intitulată „Prima verba”, în 1872, iar de-a lungul carierei sale literare a publicat o serie de volume de poezie, proză și teatru. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Excelsior”, „Noaptea de decemvrie”, „Poema rondelurilor” și „Leul deșertului”.
În afara operei sale literare, Macedonski a fost, de asemenea, cunoscut ca un critic literar important, publicând articole despre literatură și artă în diferite publicații. El a avut, de asemenea, o influență semnificativă în dezvoltarea teatrului modern românesc.
În ciuda faptului că a fost unul dintre cei mai talentați și mai importanți poeți români, Macedonski a fost, de asemenea, un om controversat și adesea criticat pentru atitudinea sa neobișnuită și adesea excentrică. El a avut o personalitate puternică și a fost adesea implicat în conflicte cu alți membri ai comunității literare.
Cu toate acestea, contribuția sa la literatura română a fost de necontestat și opera sa literară rămâne una dintre cele mai importante și influente din istoria literaturii române.
Noaptea neagră de Alexandru Macedonski
Cu norii ce afar’ s-adună
Acoperind şi cer şi lună,
De la fereastra mea, sub coaste,
Călări pe beznă, ca prin basme,
Nu! de Alexandru Macedonski
Îmi place să te văd zâmbind…
Candoarea ta îmi place…
Privindu-te, eu mă surprind
Şi zilnic n-aflu pace!
Ocnele de Alexandru Macedonski
Guri deschise-n vârf de stâncă, galerii nemăsurate,
Bolţi al căror arc se pierde într-un haos neguros,
Ecourile nopții de Alexandru Macedonski
Inima-mi ce se îmbată,
Bată,
Bată căci beat de amor,
Mor!
Noaptea de mai de Alexandru Macedonski
Astfel: fiindca apogeul la care sufletul atinge
Cind poarta cintece-ntre aripi da nastere la razvratiri,
Oh! suflet orb de Alexandru Macedonski
Oh! suflet orb m-absorbi întruna
Şi nu mă vezi, nici nu m-auzi,
Rămâi, cu ochii morţi şi cruzi,
Şi reci, mai reci de cum e luna.
Noapte de iulie de Alexandru Macedonski
A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire…
Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc,
Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire,
Libelule de Alexandru Macedonski
Libelule grațioase
Zboară-n aerul de vară…
Au corsete minuscule,
Și pe aripi radioase
Epigraf final de Alexandru Macedonski
De-aş fi ori încă nu pe ducă,
Mă simt la fel cu orişicine
Clipire-nchisă-ntre suspine,
Şi-ntre năluci ce pier — nălucă.