Ţăranul au găsit un galben ruginit,
Pe care lui îi da destui bani de argint.
Dar el au zis în sine:
„Să-l schimb aşa nu-i bine.
Tag
Arăt: 71 - 80 din 95 REZULTATE
Alecu Donici
Alecu Donici (1806-1865) a fost un scriitor, poet și om de stat din Moldova, cunoscut pentru opera sa literară diversă și pentru contribuția sa la dezvoltarea culturii și literaturii românești.
Donici s-a născut într-o familie nobiliară din Moldova și și-a petrecut tinerețea călătorind în Europa și studiind la universitățile din Berlin și Heidelberg. Întors în Moldova, el a devenit un om de stat influent, ocupând mai multe funcții importante în cadrul guvernului și al parlamentului.
Pe lângă activitatea sa politică, Donici a scris o serie de poezii, fabule, basme și alte opere literare, care au devenit foarte populare în rândul cititorilor din Moldova și din restul României. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „Moldova”, „Frumoasa din padurea adormita” și „Fabule”.
Stilul său literar se caracterizează prin umor, ironie și un simț al observației acute a vieții cotidiene din Moldova și din alte părți ale Europei. Multe dintre poeziile sale au devenit cântece populare, iar fabulele sale sunt considerate printre cele mai bune din literatura română.
În ciuda contribuției sale importante la dezvoltarea culturii și literaturii românești, Donici a fost relativ puțin cunoscut în afara țării până în secolul al XX-lea. Astăzi, opera sa literară continuă să fie apreciată și studiată în Moldova și în România, iar el este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți ai secolului al XIX-lea.
Furnica de Alecu Donici
O furnică de soi mică,
Iar de inimă prea mare,
Adusese furnicarul într-o nespusă mirare
Frunzele şi rădăcina de Alecu Donici
Într-o zi de vară, lină, călduroasă,
Răspândind în vale umbră răcoroasă,
Frunzele pe arbor vesel dănţuiau
Şi cu zefiraşii astfel se şopteau:
Florile de Alecu Donici
La nişte case mari, în oale prea bogate,
Sta falnic pe fereşti,
Pe lângă flori fireşti,
Şi cele prelucrate
De mâine omeneşti.
Fierul şi argintul de Alecu Donici
Nu ai cuget, eşti un rău!
Tu te-ai făcut ciocan, tu te-ai făcut ilău.
Şi-n mine baţi fără cruţare!
Elefantul în domnie de Alecu Donici
Cine-i tare şi mare,
Dar minte nu prea are,
Nu-i bine, cât de bun la inimă să fie.
Două poloboace de Alecu Donici
Un poloboc cu vin
Mergea în car pe drum, încet şi foarte lin;
Iar altul cu deşert, las’ că venea mai tare.
Două mance şi un copil de Alecu Donici
În vremile trecute o jupâneasă mare
Născu un făt-frumos.
Copilul cât se poate era de sănătos;
Dar pentru ca să aibă mai bună căutare,
Cucoana două mance pe lângă dâns’ ţinea
Doi raci de Alecu Donici
Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!
Tot înapoi se dă.
Aşa un rac pe fiul său
Odată ocără.
Doi câini de Alecu Donici
Un câine, de pe neam dulău,
Prielnic, credincios către stăpânul său,
Odată au văzut
Pe vechiul cunoscut,
Juju, căţel tărcat