Un fabulist al nostru ne-au povestit c-odată
Se rânduise-n ţară un lup nazâr pe oi,
Dar cum ocârmuise, el încă nu ne-arată;
Şi ce isprăvi făcuse, ne lasă-a ghici noi.
Tag
Arăt: 61 - 70 din 95 REZULTATE
Alecu Donici
Alecu Donici (1806-1865) a fost un scriitor, poet și om de stat din Moldova, cunoscut pentru opera sa literară diversă și pentru contribuția sa la dezvoltarea culturii și literaturii românești.
Donici s-a născut într-o familie nobiliară din Moldova și și-a petrecut tinerețea călătorind în Europa și studiind la universitățile din Berlin și Heidelberg. Întors în Moldova, el a devenit un om de stat influent, ocupând mai multe funcții importante în cadrul guvernului și al parlamentului.
Pe lângă activitatea sa politică, Donici a scris o serie de poezii, fabule, basme și alte opere literare, care au devenit foarte populare în rândul cititorilor din Moldova și din restul României. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „Moldova”, „Frumoasa din padurea adormita” și „Fabule”.
Stilul său literar se caracterizează prin umor, ironie și un simț al observației acute a vieții cotidiene din Moldova și din alte părți ale Europei. Multe dintre poeziile sale au devenit cântece populare, iar fabulele sale sunt considerate printre cele mai bune din literatura română.
În ciuda contribuției sale importante la dezvoltarea culturii și literaturii românești, Donici a fost relativ puțin cunoscut în afara țării până în secolul al XX-lea. Astăzi, opera sa literară continuă să fie apreciată și studiată în Moldova și în România, iar el este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți ai secolului al XIX-lea.
Liliacul şi rândunelele de Alecu Donici
Odată, neamul rândunesc
Având o mare ură
Pe neamul şoricesc.
Leul şi iepurele de Alecu Donici
Un leu c-un iepure prieteni s-au făcut.
Eu văd că vă miraţi
Şi nici e de crezut;
Dar când îţi sta să căutaţi
La adunările lumeşti.
Leul la vânat de Alecu Donici
Leul, lupul, vulpea şi câinele odat’,
Ca nişte buni vecini, s-au fost alcătuit,
Cu toţii întrunit,
Să umble la vânat:
Jderul şi cacomul de Alecu Donici
Da’ bună ziua, nene! Îmi pare curios
Ca să te văz astăzi în piele şi voios;
Ieri am privit, eu singur, ciudata vânătoare
După cacomi: trei oameni din ochi te urmăreau
Înţeleptul şi magnatul de Alecu Donici
Un înţelept odată şedea cu un magnat
La sfat.
– Tu, care cunoşti lumea
Şi-n inime citeşti,
Te rog să-mi lămureşti
Înfiinţarea fabulei de Alecu Donici
În palat la împărat,
Adevărul, gol din fire,
Fără veste au intrat.
La a lui aşa privire
Împăratul au strigat:
Împărţeala de Alecu Donici
Având tovărăşie
La o negustorie,
Câţiva prieteni pe viaţă
Au câştigat mulţime de bani gheaţă.
Greierul şi furnica de Alecu Donici
Greierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezeşte
Că afară viscoleşte,
Iar el de mâncat nu are.
Gâştele de Alecu Donici
Cu o prăjină mare,
Ţăranul gâşte de vânzare
Mâna la târg.
Şi drept să zic: