În oglindă o momiţă
Chipul îşi văzu odată.
La a sa tovărăşiţă
Face semne şi-i arată.
Tag
Arăt: 51 - 60 din 95 REZULTATE
Alecu Donici
Alecu Donici (1806-1865) a fost un scriitor, poet și om de stat din Moldova, cunoscut pentru opera sa literară diversă și pentru contribuția sa la dezvoltarea culturii și literaturii românești.
Donici s-a născut într-o familie nobiliară din Moldova și și-a petrecut tinerețea călătorind în Europa și studiind la universitățile din Berlin și Heidelberg. Întors în Moldova, el a devenit un om de stat influent, ocupând mai multe funcții importante în cadrul guvernului și al parlamentului.
Pe lângă activitatea sa politică, Donici a scris o serie de poezii, fabule, basme și alte opere literare, care au devenit foarte populare în rândul cititorilor din Moldova și din restul României. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „Moldova”, „Frumoasa din padurea adormita” și „Fabule”.
Stilul său literar se caracterizează prin umor, ironie și un simț al observației acute a vieții cotidiene din Moldova și din alte părți ale Europei. Multe dintre poeziile sale au devenit cântece populare, iar fabulele sale sunt considerate printre cele mai bune din literatura română.
În ciuda contribuției sale importante la dezvoltarea culturii și literaturii românești, Donici a fost relativ puțin cunoscut în afara țării până în secolul al XX-lea. Astăzi, opera sa literară continuă să fie apreciată și studiată în Moldova și în România, iar el este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți ai secolului al XIX-lea.
Momiţa şi două mâţe de Alecu Donici
În a momiţelor ţară
(Ce mai nu are hotară)
Odată judecătoare
Era o momiţă, care
Măgarul şi privighetoarea de Alecu Donici
Măgarul au văzut pe o privighetoare.
– Prieteno, i-au zis, mă rog să mă asculţi:
Eu tot am auzit o vorbă de la mulţi,
Măgarul de Alecu Donici
La un ţăran era o vită de măgar,
Cu care el la toţi se lăuda;
Căci în părerea lui prea bine se purta.
Lupul şi şoarecul de Alecu Donici
Din turmă lupul sur o oaie au răpit.
În codru s-au ascuns
Şi pe mâncat s-au pus.
Lupul şi motanul de Alecu Donici
Un lup odată au intrat,
De frică, nu de voie bună,
Scăpând viaţa, la un sat.
El se gonea din urmă
Lupul şi lupuşorul de Alecu Donici
Un lup pe puiul său voind să-l ispitească,
De este vrednic el în breasla părintească,
L-au fost trimis odată
La margine să vadă.
Lupul şi cucul de Alecu Donici
Rămâi sănătos, vecine!
Au zis lupul către cuc.
Aceste ţări de rău pline
Le părăsesc şi mă duc.
Lupul nazâr de Alecu Donici
Oricât de bune rânduiele,
Cum vor intra pe mîini de oameni necinstiţi
Şi numai de al lor folos povăţuiţi.
Lupul la pieire de Alecu Donici
Un lup noaptea, vrând să intre tiptil la vro oierie,
Nimeri din întâmplare tocmai într-o câinărie.
Simţindu-l pe sur aproape, câinii toţi s-au întărtat.