Prin nouri, vulturul, spre muntele Ceahlău
Întinse zborul său.
Pe cea mai naltă stâncă a lui, el se aşează
Şi lumea dedesubt privind, se desfătează.
Tag
Arăt: 11 - 20 din 95 REZULTATE
Alecu Donici
Alecu Donici (1806-1865) a fost un scriitor, poet și om de stat din Moldova, cunoscut pentru opera sa literară diversă și pentru contribuția sa la dezvoltarea culturii și literaturii românești.
Donici s-a născut într-o familie nobiliară din Moldova și și-a petrecut tinerețea călătorind în Europa și studiind la universitățile din Berlin și Heidelberg. Întors în Moldova, el a devenit un om de stat influent, ocupând mai multe funcții importante în cadrul guvernului și al parlamentului.
Pe lângă activitatea sa politică, Donici a scris o serie de poezii, fabule, basme și alte opere literare, care au devenit foarte populare în rândul cititorilor din Moldova și din restul României. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „Moldova”, „Frumoasa din padurea adormita” și „Fabule”.
Stilul său literar se caracterizează prin umor, ironie și un simț al observației acute a vieții cotidiene din Moldova și din alte părți ale Europei. Multe dintre poeziile sale au devenit cântece populare, iar fabulele sale sunt considerate printre cele mai bune din literatura română.
În ciuda contribuției sale importante la dezvoltarea culturii și literaturii românești, Donici a fost relativ puțin cunoscut în afara țării până în secolul al XX-lea. Astăzi, opera sa literară continuă să fie apreciată și studiată în Moldova și în România, iar el este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți ai secolului al XIX-lea.
Vulturul şi albina de Alecu Donici
O, cât sunt de fericiţi
Cei de soarta lor slăviţi!
Căci ei şi spre fapta mare
Au a slavei îndemnare.
Vulpea şi măgarul de Alecu Donici
Mintiosule! de unde vii?
O vulpe pe măgar văzând l-au întrebat.
Drept de la leu, de vrei să ştii;
Am fost să-l văd şi m-am mirat
Vulpea şi bursucul de Alecu Donici
Da dincotro şi unde
Alergi tu aşa iute?
Bursucul întâlnind pe vulpe-au întrebat.
Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat,
Vulpea pedepsită de Alecu Donici
O vulpe la ţăran se înnădis-odată
La păsări în poiată.
Cu-acea deprindere şi iarna pe omăt,
Ea noaptea au venit flămândă la ospăt,
Vulpea în livadă de Alecu Donici
O vulpe au intrat odată
Flămândă în livadă.
Şi poamele văzând, frumoase, coapte bine,
S-au bucurat prea mult în sine,
Vulpea duioasă de Alecu Donici
În timpul primăverii un tânăr vânător
Ucise-o păsăruică; şi prin a lui urmare
Făcu un rău mai mare,
Căci puii ei rămase sărmani în cuibuşor!
Veveriţa de Alecu Donici
Veveriţa cu crenguţa
De mulţi ani slujea la leu;
Slujba cere stăruinţă
Şi este lucru cam greu
A fi deştept, cu simţire.
Vărul primare de Alecu Donici
Sub laviţe-n cămară
Toţi şoarecii de frunte făcuse-odinioară
Sfat mare între ei,
La care hotărâse cu multă scumpătate,
Vaporul şi calul de Alecu Donici
Locomotivul ca fiara muge,
Din sânu-i scoate de tartar fum,
Şi ca balaur şuierând fuge
Pe ferecatul cu şine drum.