Nu stiu, zau, pe ce temeiuri Zi intai a lui Aprili S-au menit din obiceiuri A fi zi de amagiri. O zi numai in trei sute,
Tag
Arăt: 1 - 10 din 95 REZULTATE
Alecu Donici
Alecu Donici (1806-1865) a fost un scriitor, poet și om de stat din Moldova, cunoscut pentru opera sa literară diversă și pentru contribuția sa la dezvoltarea culturii și literaturii românești.
Donici s-a născut într-o familie nobiliară din Moldova și și-a petrecut tinerețea călătorind în Europa și studiind la universitățile din Berlin și Heidelberg. Întors în Moldova, el a devenit un om de stat influent, ocupând mai multe funcții importante în cadrul guvernului și al parlamentului.
Pe lângă activitatea sa politică, Donici a scris o serie de poezii, fabule, basme și alte opere literare, care au devenit foarte populare în rândul cititorilor din Moldova și din restul României. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „Moldova”, „Frumoasa din padurea adormita” și „Fabule”.
Stilul său literar se caracterizează prin umor, ironie și un simț al observației acute a vieții cotidiene din Moldova și din alte părți ale Europei. Multe dintre poeziile sale au devenit cântece populare, iar fabulele sale sunt considerate printre cele mai bune din literatura română.
În ciuda contribuției sale importante la dezvoltarea culturii și literaturii românești, Donici a fost relativ puțin cunoscut în afara țării până în secolul al XX-lea. Astăzi, opera sa literară continuă să fie apreciată și studiată în Moldova și în România, iar el este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți ai secolului al XIX-lea.
Stiuca si motanul de Alecu Donici
Nu-i bine când pânzarul se-apucă de cusut, Iar croitorul de ţesut. Şi e desigur totdeauna Că cine multe întreprinde
Râmătorul de Alecu Donici
Un râmător din fire născut nesăţios Aflând destulă ghindă sub un stejar stufos A ros cât a putut
La Ceahlau de Alecu Donici
Te mai zarii odata, te revazui, gigante, O, dragul meu Ceahlau! S-a tale suvenire in inima-mi sapate, Imi zic ca-s june eu.
La buciumul de Alecu Donici
Buciume cu voce tare, La bună vreme răsuni: Eu salut a ta cântare, Ca vitejii mei străbuni.
Epigramă de Alecu Donici
Un om beţiv odată se ispoveduia, Iară duhovnicul aşa îl sfătuia: Aproapele tău să-l iubeşti, Şi pe vrăjmaş să nu urăşti! Alecu Donici
Dorinţa românului din 1862 de Alecu Donici
Să fie România de-acum în veci unită Şi propăşind în toate să fie ea menită La răsărit să-nalţe pavilionu-i sus Ca cele de apus.
Dlui Grigorie Alexandrescu de Alecu Donici
La harazirea fabulei “Raul si helesteul” Nici gandeam ca pentru versuri sa iau in mana condei. Alecu Donici.
Gândul de Alecu Donici
Stau, mă uit la ceruri, în a lor senin Trista mea vedere uimit rătăceşte. Mă uit şi la soare: de lumină plin… Alecu Donici.
Zmeul de Alecu Donici
Un zmeu cu-o coadă lungă şi cu-o zbârnâitoare
De tot răsunătoare,
Văzându-se odată sub nouri ridicat,
La fluturul din vale, acestea au strigat: