Au trecut prin oraşele noastre
comercianţii de îngeri,
vindeau îngeri,
împreună cu mături,
dacă luai şi pământul de flori.
Tag
Arăt: 621 - 630 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Nimeni nu e singur pe pământ de Adrian Păunescu
„Nimeni nu e singur pe pământ” de Adrian Păunescu subliniază conexiunea umană universală, evidențiind solidaritatea și interdependența dintre oameni.
Analfabeților de Adrian Păunescu
V-am spus că sânt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.
Nebunul de alb de Adrian Păunescu
„Nebunul de alb” de Adrian Păunescu explorează geniul și nonconformismul, subliniind fragilitatea și intensitatea trăirilor unui spirit excepțional.
Aici de Adrian Păunescu
Aici
în Bucovina
mi-e atât de bine
încât mă bronzez
la lumina ploii.
Nănaşa de Adrian Păunescu
„Nănaşa” de Adrian Păunescu celebrează figura maternității și tradiția, evocând dragostea, respectul și legăturile familiale adânci.
Antiprimăvara de Adrian Păunescu
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Or becăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.
Muntele fără apă de Adrian Păunescu
„Muntele fără apă” de Adrian Păunescu exprimă lipsa, setea și căutarea resurselor esențiale, simbolizând condițiile umane și dorințele neîmplinite.
Amurg cu diavoli de Adrian Păunescu
O, pepenii iluminau cerul când se coceau,
Cu urmele dinţilor de iepuri în ei,
Stelele moi le muşcau, le sângerau,
Cu purpurii averse de ulei.
Adio, vară de Adrian Păunescu
Adio, vară, pleacă-n ascunzişuri,
Noi suntem gata de-a cădea într-o carte,
Şi de-a mai lăcrima către pietrişuri,
De dor de tine şi de dor de moarte.