Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
Eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit,
Mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
Să merg în ea, tăcut şi umilit.
Tag
Arăt: 581 - 590 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Inevitabila poezie de Adrian Păunescu
Mesajul poeziei Inevitabila poezie de Adrian Păunescu subliniază inevitabilitatea și puterea poeziei de a exprima adevărurile profunde ale vieții și emoțiilor umane.
Carnaval de Adrian Păunescu
Cea mai mare surpriză,
Cel mai mare şoc,
nebunia serii,
punctul culminant
al balului nostru mascat
în care
nimeni
Industrii de sex de Adrian Păunescu
Mesajul poeziei Industrii de sex de Adrian Păunescu critică comercializarea iubirii și degradarea relațiilor intime.
Taina de Adrian Păunescu
1.Dacă n-am să vin deseară
Mamă uşa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găseşte tu, sau găseşte tu, sau găseşte tu ceva.
Castel medieval de Adrian Păunescu
Condamnă toţi şi numai unul iartă,
Când toţi vorbesc se-aude cel ce tace,
Dă semne de cădere şi de pace,
Dezamăgita, tulburea mea soartă.
Imposibila nuntă de Adrian Păunescu
Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă
Pentru noi, lunateci, imposibili miri.
Căruciorul cu rotile de Adrian Păunescu
America nu se dezminte.
Ea, tocmai în aceste zile,
Ne mai trimite-un preşedinte,
În căruciorul cu rotile.
Mamă de plumb de Adrian Păunescu
Mesajul poeziei Mamă de plumb de Adrian Păunescu exprimă durerea și greutatea pierderii, subliniind suferința profundă legată de figura maternă.
Calul călare de Adrian Păunescu
Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.