Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Tag
Arăt: 511 - 520 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Halucinaţie gramaticală cu Hamlet de Adrian Păunescu
Halucinație gramaticală cu Hamlet de Adrian Păunescu explorează complexitatea și jocul lingvistic, subliniind influențele shakespeariene și profunzimea introspecției.
Pustiul care devoră de Adrian Păunescu
Acest pustiu ce ne îngroapă-n el,
acest pustiu crescând din oră-n oră,
acest pustiu curat ce ne devoră
ca remuşcarea după un măcel.
Halucinaţie cu munţi de Adrian Păunescu
Halucinație cu munți de Adrian Păunescu explorează peisajele imaginare și măreția naturii, subliniind puterea visului și a introspecției.
Psalm de Paşti de Adrian Păunescu
Ce bine mi-e a-ţi recunoaşte
Ştergarul alb de in la porţi,
Te-ai pregătit şi tu de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.
Haine vechi de Adrian Păunescu
Haine vechi de Adrian Păunescu evocă melancolia și nostalgia trecutului, subliniind valoarea amintirilor și trăirilor asociate cu obiectele vechi.
Proba olimpică de Adrian Păunescu
Mintea mea obosită
nu e mai proastă
decât mintea voastră odihnită,
hai să gândim împreună,
hai gândiţi şi voi,
încordaţi-vă minţile odihnite
şi produceţi gânduri.
Fosta iubire de Adrian Păunescu
Fosta iubire de Adrian Păunescu explorează nostalgia și durerea unei iubiri trecute, subliniind intensitatea amintirilor și emoțiilor rămase.
Pe adresa unui neam de Adrian Păunescu
Nu ştiu unde mă culc şi cine sunt
oamenii-aceştia buni, ce-mi dau de toate
nici cum îi cheamă parcă n-am aflat
şi totuşi ne iubim pe nechemate.
Fiinţa nesupusă de Adrian Păunescu
Ființa nesupusă de Adrian Păunescu explorează rebeliunea și dorința de libertate, subliniind lupta interioară pentru autenticitate și dreptate.