Ce nu-i boală, e moarte.
Ce nu-i aici, nu-i nicăieri.
Nu doar vecia ne desparte,
Ci fumegânda zi de ieri.
Tag
Arăt: 471 - 480 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Degetele tale de Adrian Păunescu
Sânt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheaţă şi de pîrjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, dupa vreascuri.
Sunt un om liber (2) de Adrian Păunescu
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voştri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-şi caută rostul.
De la un cardiac, cordial de Adrian Păunescu
Mesajul poeziei De la un cardiac, cordial de Adrian Păunescu reflectă vulnerabilitatea și intensitatea trăirilor umane, subliniind importanța emoțiilor sincere și a iubirii.
Sunt un om liber de Adrian Păunescu
Sunt un om liber
Adică
Nu-i este nimănui
Milă de mine.
Nu mi-am dorit
Această libertate
Dar o păstrez
Şi mă laud cu ea.
Sunt un om liber.
Nu permit nimănui să-i fie mila de mine.
Şi sunt
Şi mai liber decât credeam
Nici n-am cui permite
Să-i fie mila de mine.
Dans de fecioare de Adrian Păunescu
Mesajul poeziei Dans de fecioare de Adrian Păunescu reflectă frumusețea și puritatea tinereții, subliniind grația și efemeritatea momentelor de fericire.
Steaguri albe de Adrian Păunescu
Mă rog cu puterea cuvântului
Pentru copiii pământului,
Mă rog cu dulceaţa colinzilor
De sănătatea părinţilor.
Damnat de Adrian Păunescu
Mesajul poeziei Damnat de Adrian Păunescu explorează suferința și condamnarea interioară, subliniind lupta cu propriile demoni și căutarea mântuirii.
Starea de graţie de Adrian Păunescu
Starea de graţie
vine şi trece,
stânga e tulbure,
dreapta e rece.
Criză în întuneric de Adrian Păunescu
Mesajul poeziei Criză în întuneric de Adrian Păunescu explorează disperarea și confuzia în momentele de criză, subliniind căutarea luminii și a speranței.