Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene, port privirea ta.
Tag
Arăt: 421 - 430 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Act de Adrian Păunescu
Totuşi,
Actul de dragoste
E un act de autoritate,
Nu un simplu
Aranjament intersexual
În plină tandreţe.
Din doi în doi (2003)
Acatist pentru călăreț de Adrian Păunescu
Doamne, ne lăsăm în mila ta,
dar mai tresărim la cotitură,
vremuri infernale vor urma,
hoții de cârlani mai dau din gură.
Acatist de Adrian Păunescu
Mai dă-ne, Doamne, cîțiva ani de viaţă
Ca să mai și trăim, dacă se poate,
Și nu lăsa ca noaptea să înfrîngă
Greu dobîndita noastră libertate.
Acarii de Adrian Păunescu
Și n-am murit cum ei ne blestemară,
Mai facem umbră-n fiecare vară,
Ca iepurii fugirăm de-a lor pușcă
Dar umbra noastră ca un tigru-i mușcă.
Abia acum de Adrian Păunescu
Rănit la piept de crivăţul câinesc,
Ce-mi bandajează rănile cu luna,
Abia acum încep să te iubesc
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.
A venit aseară mama de Adrian Păunescu
A venit aseară mama, ca-n romanța populară,
Oare te-a găsit acasă, oare mai știai că-i ea,
N-a venit ca să-ți aducă, a venit ca să îți ceară,
A venit aseară mama cu broboada ei cea grea.
A trecut azi-noapte de Adrian Păunescu
Ca un dulce tropot o stafie cal,
Stă a înșeuare la mormânt de domn,
A trecut azi-noapte Iancu prin Ardeal
Și-a trezit gravidele din somn.
A tine, A mine de Adrian Păunescu
Mai miros a tine, mai miroși a mine,
o să vină vremea să ne șteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.
A nu știu câta toamnă de Adrian Păunescu
Din nou, probabil, s-a-ntâmplat ceva
În tot mai scunda sângelui cascadă
Și frunzele au început să cadă
A nu știu câta oară-n viața mea.