Ce faci la ora când mi-e dor de tine
și niciun fel de răni nu te opresc
să-mi reconstitui trupul din ruine
și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Tag
Arăt: 381 - 390 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Câte vieţi? de Adrian Păunescu
Totuşi,
Te-ai întrebat tu
Câte vieţi
Îmi mai trebuie
Ca să ţi se întâmple
Un miracol
Cum e acesta,
Casa goală de Adrian Păunescu
Nu mă gândeam să-ți spun că este ploaie,
Dar mi-a venit așa, în casa goală,
În coșul pieptului o-năbușală
Și am simțit că șira mi se-ndoaie.
Casa de nebuni de Adrian Păunescu
In ultimele zile ale iubirii noastre,
Eu îți spuneam cuvinte și tu, cu ochii uzi,
Păreai neputincioasă și să le mai auzi
Casa de lemn de Adrian Păunescu
Să fiu cu tine într-un sat de munte,
să ningă mult ca pentru-a ne-ngropa,
să mă-ncălzesc lângă mirarea ta
că lumea-i un izvor de amănunte.
Casă de închiriat de Adrian Păunescu
Ești liberă, de la un punct încolo,
Nu te mai tot feri să mă-ntâlnești,
Ți-ai luat curajul ultim să joci solo,
Nici nu mai știu, nici nu mai caut vești.
Cartea cărților de poezie de Adrian Păunescu
Acum, că viaţa mi-a ieşit prin piele
şi simt că pot, în orice timp, să mor,
m-am internat in versurile mele
ca-ntr-un spital de ultim ajutor.
Caravana de Adrian Păunescu
Am trimis o caravană
de la mine către tine,
nu că vreau să-ţi dau de veste
că sunt singur şi mă sperii.
Dar simţeam că nu ţi-e bine,
Cărare de morți de Adrian Păunescu
Dacă mă uit în urmă pe cărarea
care se pierde-n umbra primei porți,
sunt numai punți căzute în prăpăstii
și-n iarba de pe mijloc, numai morți.
Capul de la Torda de Adrian Păunescu
Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridică,
Și întreabă de ce țara a rămas așa de mică
Și Câmpia Tordei triste îi răspunde lui cu jale: