Mi-a fost așa de dor de must de struguri,
de-un must făcut încet de tatăl meu
la ora când tomnaticele pluguri
prin brazde ară hurducând din greu.
Tag
Arăt: 361 - 370 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Corn de tristă vânătoare de Adrian Păunescu
Aș lua un corn, un corn tăcut,
Și m-aș sui pe-un vârf de munte,
Să vreau să cânt, să-l pun să cânte
Durerea că te-am cunoscut.
Cred de Adrian Păunescu
Eu cred
că un om liber
e mai puternic
decât un om înarmat.
Crescătorul de porumbei de Adrian Păunescu
Aşa îi ştiu de când eram copil,
În podul casei gângurind întruna,
Mâncând din palma omului umil
Și anunţând, prin picoteală, luna.
Crez de Adrian Păunescu
Iubesc
singurătatea spornică,
mă enervează
solidaritatea egoiștilor,
alianța sterililor.
Cu noi e Dumnezeu de Adrian Păunescu
Azi lumina din lumină,
Pământu-n trupuri ne e greu,
Dar e ușor când se închină:
Cu noi e Dumnezeu.
Cu tine de Adrian Păunescu
Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.
Cu tine, fără tine de Adrian Păunescu
Să-și găsească locul nu mai pot,
Într-o vreme mare și de necuprins,
Voi pleca și eu, cu mâini cu tot.
Cuc la chindie de Adrian Păunescu
Spune, cucule; ce-i viața,
De o cânți cu-atâta jale?
Nu răspund decât în fața
Marii Adunări Naționale.
Cui să te cer de Adrian Păunescu
Şi iarăşi este noapte, cu Beatles în eter,
Şi nu ştiu cui din lume să îi trimit scrisoare
Să-i spun că vanitatea nu e nemuritoare,