Pe lînga plopii fara sot
Trec anii cu încetul
Si ei ar fi aproape toti
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecatoare copii
Tag
Arăt: 21 - 30 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Plec de la tine sa ma intorc la tine de Adrian Păunescu
Ca o cetate care devine brusc ruine,
Plecasem de la tine şi mi-a fost dor de tine,
Strângeam în braţe iarna, ce locul tău îl ţine,
Pierdută maică de Adrian Păunescu
Am mai venit la tine, pierdută maică mare,
Să-ți facem poze multe, c-un aparat ciudat.
De-a cărui fulgerare, aşa cum ştii, se moare,
Podgoria ilegală de Adrian Păunescu
De unde ai, iubito, acest vin
Ce-mi cade în picioare și mă arde?
De te iubesc absurd și clandestin,
În umbra maceratelor stindarde?
Poet retoric de Adrian Păunescu
Si pentru ce te bati mereu,
si te acoperi de rusine,
cand totul e predestinat
sa se rezolve de la sine ?
Perechea sălbăticită de Adrian Păunescu
Noi doi, numai doi
Şi o biată lanternă
Şi munţii în jur
Şi pădure eternă
Noi doi, numai noi
Şi o frică de toate
Personajul principal de Adrian Păunescu
Acest roman de dragoste,
în care te-am descris
Ca personaj principal,
Tremură din toate literele,
Ca să te cuprindă.
Pescărușii de dragoste de Adrian Păunescu
Departe, pe pământul plin de pete,
Parcă aud trântindu-se o ușă,
Când cade către val împins de sete
Un pescăruș sau poate-o pescărușă.
Picături de sânge de Adrian Păunescu
Mi-am rănit buza de sus
într-un fir de iarbă verde
care se pregătea de sămânță.
Pierdem tot de Adrian Păunescu
Pierdem tot, în fiecare clipă,
Şi ne şi prefacem mai bogaţi,
Seceta la noi în sânge ţipă,
Ca o-mpuşcătură în Carpaţi,