A fost cândva, în viața noastră, parcă,
Pe țărmul unei mări fără sfârșit,
O lacrimă ce legăna o barcă
Și un hotel aproape fără marcă
Tag
Arăt: 201 - 210 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Haite pe sate de Adrian Păunescu
Haitele pleacă pe sate
Și lăcrimează flămând,
Se vor hrăni cu de toate,
Lucruri, fiinţe, pe rând.
Haide mamă haide tată de Adrian Păunescu
Haide, mamă, haide, mamă, hai,
Nişte linişte să-mi dai,
Haide, tată, haide, tată, hai,
Nişte linişte să-mi dai.
Hai să mergem într-o seară de Adrian Păunescu
Hai să mergem într-o seară
Și scăpați de ultimul deochi
Într-o crâșmă ordinară,
Să tăcem, privindu-ne în ochi.
Groapa de Adrian Păunescu
Dar, vai, toţi cetăţenii care sapă
Și obosesc şi dorm şi sapă iar,
Lărgesc inconştient acest coşmar,
Lărgesc inconştient această groapă.
Grădina cu flori de Adrian Păunescu
Ți-am adus o grădină cu flori,
cât în brațe mi-a-ncăput,
poţi să urci, să rămâi, să cobori,
eu ţi-o dau pentr-un singur sărut.
Fratelui tipograf de Adrian Păunescu
În hala paginației e frig,
Un telefon apocaliptic sună,
Ridică telefonul, când te strig,
Și hai să facem o revistă bună.
Fluturele de povară de Adrian Păunescu
Când vin dureri încet, de nicăierea,
Și steagul casei bate mohorât,
Eu tuturora vă șoptesc atât:
Pe draga mea n-o sperie durerea.
Florile dalbe de Adrian Păunescu
Aşadar, nu mai e voie să cântăm
Florile dalbe.
S-a făcut încă un pas înainte
În direcţia cuceririi definitive
A fizionomiei noastre ca popor.
Floarea de zăpadă de Adrian Păunescu
Nu știu cine poate să mă creadă,
Dar mai am puterea de-a iubi,
Mi-a rămas puțin din lunga zi,
Port în mâini o floare de zăpadă.