Să te păzească munții, de azi, în locul meu,
Să te păzească munții și luna și pădurea,
Îmi iau cu mine vârsta, tăcerea și securea
Și plec în locu-n care tu n-ai să fii mereu.
Tag
Arăt: 151 - 160 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Iubito, vine toamna de Adrian Păunescu
Iubito, vine toamna peste toate,
Bacovia reintră în portrete,
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi, parcă, mai încete.
Jurământ de credință de Adrian Păunescu
Acestei țări de tainică sorginte
Să-i dați pământul trupului ce sunt,
Când veți avea nevoie de pământ
Să-i dați doi metri de pământ fierbinte.
Jurământ de dragoste și iubire de Adrian Păunescu
Sunt gelos pe întreaga ta viaţă,
Aş fi vrut să-ţi fiu frate întâi,
Să te-nvăţ un cuvânt de verdeaţă
Şi străină apoi să-mi rămâi.
Jocul umbrelor de Adrian Păunescu
Pe umbra ta prelung-armonioasă,
Am așezat cu grijă umbra mea,
Și ne-am iubit, cât umbra mea dorea,
Și-am construit pe umbra ta o casă.
Inutil ieșind din oraș de Adrian Păunescu
De câte ori plec în oraș
Am reflexul să mă îndrept spre tine,
Dar nu te mai găsesc.
Închid ochii
Și nu știu ce caut pe străzi.
Ce mai caut în lume,
Dacă tot te-am pierdut.
Învinsă te-ai întors la tine-acasă de Adrian Păunescu
Învinsă, te întorci la tine-acasă,
În satul tău, în care crezi că eu
Ți-am construit figură scandaloasă
Cu căutarea și cu dorul meu.
Irevocabil de Adrian Păunescu
Atâția ani în calendar s-au scurs,
Că, după toate zilele acestea,
Nu mai există cale de recurs,
S-a terminat definitiv povestea.
Istoria nu e proces penal de Adrian Păunescu
Pe cine vreţi să daţi în judecată?
Voi nu simţiţi ce caraghioşi veţi fi?
Poporul n-are vină niciodată,
În mină e mai greu ca-n puşcării.
Iubire incurabilă de Adrian Păunescu
N-ai cum să scapi de sigiliul meu,
Te-au reconstruit definitiv
Cele câteva mii de încleştări
De dragoste,
în care eu am rămas