Și de le-aș pierde toate și iar le-aș pierde toate, Avere și putere și ochi și ideal, Ți-aș cere Ție, Doamne, o singură dreptate,
Tag
Arăt: 131 - 140 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Lumina ambelor destine de Adrian Păunescu
Nu te-am intoxicat cu baliverne,
Așa simțeam și te-am considerat
Cea mai frumoasă, cu adevărat,
Iubire-ntre iubirile eterne.
Mă faceți să și râd de Adrian Păunescu
Mă faceți să și râd, cât sunt de trist,
Când din infernul minții voastre iese
Stupidul zvon că mi-ar fi dor de ea,
Din nu știu ce meschine interese.
Lied vechi de dragoste de Adrian Păunescu
Un stingher,
Alt stingher,
Nu pot face doi.
Geru-i ger,
Leru-i ler,
Fără noi.
Liniștită plută de Adrian Păunescu
Ce faci și ce mai faci și ce se-ntîmplă
Cu tine, cea de gura mea născută?
În dragoste ești liniștita plută
Ce cară-n cer a mea arzîndă tîmplă.
Lipsești din hard de Adrian Păunescu
Dacă te-aș fi iubit, te iubeam și acum,
Așa că mă îndoiesc de ce-a fost altădată,
Altădată, cândva, într-o vreme uitată,
Într-o vreme de foc, cu relicve de fum.
Lumea mare de Adrian Păunescu
Lumea mare
este lumea mică
văzută din poziția
în genunchi.
Lumea mică de Adrian Păunescu
Voi scrie, deci, neînfrânat de frică şi luminat, de ceea ce mi-aţi spus, ce se întâmplă jos, în lumea mică, în care vanităţi absurde nu-s.
Liberi spre abator de Adrian Păunescu
Cai de rasă fără șei,
Numai moartea peste ei,
Libertate fără ham,
Camioane cu salam.
Tiruri pe șosele,
Înțesate, vai,
Libertate de Adrian Păunescu
Singura libertate reală
este aceea în care îți poți face
datoria.