Mamă, te-a cuprins un fel de teamă Că-ți sunt toți copiii călători, Dar e bine, recunoaște, mamă, Dulce mamă, n-ai de ce să mori.
Tag
Arăt: 121 - 130 din 635 REZULTATE
Adrian Paunescu
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și politicieni români ai secolului al XX-lea. Născut la data de 20 iulie 1943 în satul Copăceni din județul Dolj, Păunescu a crescut într-o familie de intelectuali și a descoperit pasiunea pentru poezie încă de la o vârstă fragedă.
De-a lungul vieții sale, Păunescu a scris o serie de poezii și romane celebre, care au rămas în istoria literaturii române. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Lacrimile mamei”, „Cântec pentru mama”, „Omul care își scrie singur portretul”, „Inutil ieșind din oraș” și multe altele.
Pe lângă activitatea sa literară, Adrian Păunescu a fost și un important om politic în România, ocupând mai multe poziții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român și al Partidului Socialist al Muncii. El a fost, de asemenea, un activist cultural și social, promovând valorile tradiționale românești și luptând împotriva influențelor occidentale.
În anii ’90, Păunescu a intrat în conflict cu noile autorități politice din România și a devenit un critic vocal al tranzitiei spre democrație în țară. El a fost, de asemenea, un critic al guvernului și al politicii economice adoptate de România în perioada de tranziție.
În ciuda criticilor și controversei care au însoțit activitatea sa politică, Adrian Păunescu a rămas unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți ai României, iar opera sa literară a continuat să inspire și să încânte generații întregi de cititori. În anul 2010, la șapte luni după moartea sa, a fost inaugurat în Piața Universității din București un monument dedicat lui Adrian Păunescu, care reprezintă o imagine stilizată a lui Păunescu ținând în mână un microfon. Monumentul a fost ridicat în semn de recunoștință pentru contribuția sa la literatura și cultura română.
Mai singură, mai cu mine de Adrian Păunescu
Cu cât sunt ei mai lacomi şi mai răi
Şi mai potrivnici, mai fără ruşine,
Cu-atât îmi e mai drag de ochii tăi,
Cu-atât mai mult mă-ndrăgostesc de tine.
Mă simt atât de singur de Adrian Păunescu
Mă simt atât de singur pe lume că mi-e frig.
La colțurile casei e vânt, și este ploaie,
Ce nici nu pot a crede îmi pare că așa e
Mă-nec în somn de Adrian Păunescu
Mă-nec în somn, te caut lângă mine,
nu te găsesc şi te-aş reinventa.
Unde te afli tu, pierduta mea,
unde te afli şi ce lanţ te ţine?
Măcar într-o aceeaşi curte de Adrian Păunescu
Cei doi îndrăgostiţi sunt separaţi, Deşi distanţele-ntre ei sunt scurte, Dar au un avantaj, faţă de noi, Măcar se află în aceeaşi curte.
Mai dă-mi un golf de sprijin de Adrian Păunescu
Nici marea nu m-a mai primit, săraca, De parcă i-aş fi fost un vitreg prunc, Hei, dragul meu corsar, Dorel Onaca
Mai greu de Adrian Păunescu
Mai greu îmi e când toți ai lumii dorm Și-n jurul meu tăcerea mă întreabă, Atunci aș prefera să mor degrabă Asediat de-acest pustiu enorm.
Lumineze-ne zăpada de Adrian Păunescu
Lumineze-ne zăpada
Care mistuie Carpaţii,
Lumineze-ne zăpada
Care cade pentru alţii.
Lumineze-ne zăpada
Care cade pentru alţii,
Luptă corp la corp de Adrian Păunescu
Om întreg bocindu-și partea,
draga mea de vremi târzii,
te iubim și eu și moartea,
cine te va cuceri?
luzia cuvântului de Adrian Păunescu
Ţăranii mei, ce-aţi dat şi bir şi cote,
Veniţi la fiul vostru ce sunt eu,
Numele meu, de azi, e Don Quijote,
Mă lupt cu morile de vânt din greu.