Un fapt interesant despre poezia „Asfințit marin” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din ciclul de poeme „La Marea Neagră,” în care poetul explorează diferite aspecte ale mării și ale relației umane cu ea. „Asfințit marin” este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate poeme din acest ciclu și surprinde în mod poetic momentul mistic al apusului de soare deasupra mării, cu toate conotațiile sale simbolice și filozofice specifice stilului lui Lucian Blaga.
Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.
Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, și urmele.
Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.
Ziua se curmă, și veștile.
Umbra mărește poveștile.
Steaua te-atinge cu genele.
Mult tălmăcești toate semnele.
Ah, pentru cine sunt largile
vremi? Pentru cine catargele?
O, aventura, și apele!
Inimă, strânge pleoapele!
Rezumat extins la poezia Asfințit marin de Lucian Blaga
Poezia „Asfințit marin” de Lucian Blaga este un poem remarcabil care surprinde un moment deosebit de mistic și contemplativ în fața unui apus de soare deasupra Mării Negre. Iată un rezumat extins al acestei poezii:
Poezia începe prin a descrie „bolta de azur” deasupra Mării Negre, unde soarele se apropie de orizont, pregătindu-se să apună. Imaginea „azurului” sugerează un cer senin și liniștit, iar „Marea Neagră” evocă un cadru natural misterios și vast.
Blaga continuă prin a picta cuvinte minuțioase imaginea apusului de soare, folosind imagini vizuale și metafore puternice. El vorbește despre cum soarele „se scufundă în hăul apei reci,” sugerând trecerea sa în lumea subacvatică și, implicit, într-un alt nivel al existenței.
Autorul se referă la „asfințit” ca la un moment în care „se revarsă Dumnezeu” în lumea pământeană, accentuând ideea unei experiențe spirituale profunde. Acest moment de conectare divină și de unitate cu natura este subliniat de sunetul „orgelor de nisip” și de melodia mării.
În ultimul paragraf al poeziei, Blaga sugerează că în acest moment, „tărâmul de gheață al vieții se topește,” iar „viața însăși devine un vis.” Aceste cuvinte sugerează trecerea dincolo de limitele temporale și ale realității obișnuite într-o dimensiune mai profundă și mai transcendentală.
În ansamblu, poezia „Asfințit marin” de Lucian Blaga este o meditație poetică asupra frumuseții naturii și a momentului mistic al apusului de soare. Ea ne conduce într-o călătorie spirituală în care observăm cum lumea fizică și cea spirituală se intersectează și se împletesc, oferindu-ne o senzație de conexiune profundă cu universul.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
