Aruncarea în valuri de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Aruncarea în valuri” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost interpretată de către mai mulți artiști români. Printre cei mai cunoscuți interpreți ai acestei poezii se numără Alexandru Andrieș, care a înregistrat o variantă muzicală a poeziei pe albumul său „Globe-trotter” (1992), și Holograf, care a inclus versurile poeziei în cântecul „Ploaia mea” de pe albumul său „Stai în poala mea” (1998).

De asemenea, poezia „Aruncarea în valuri” a fost inclusă și în spectacolul teatral „Vara trece, teatru rămâne” al Teatrului Național Iași, care a avut premiera în 2016. Spectacolul, care a fost o adaptare a unor texte poetice și dramatice românești, a folosit poezia lui Adrian Păunescu ca parte integrantă a mesajului artistic și romantic al spectacolului.

Aceste interpretări și folosiri ale poeziei „Aruncarea în valuri” demonstrează impactul puternic al poeziei lui Adrian Păunescu și puterea sa de a transmite mesaje romantice și sensibile. De asemenea, aceste interpretări demonstrează modul în care poezia poate fi integrată în alte forme de artă, precum muzica și teatrul, pentru a transmite mesaje puternice și universale.

---

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Împleticiţi în sare şi guvizi,
Să fie marea templul nunţii noastre,
Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi.

Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
Şi te sărut cu univers cu tot,
Pe zarea sfâşiată de păcate
Plutim râzând şi ne iubim înot.

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în mare neînfrânt,
Să ne luăm, dacă voieşti, la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ.

Ți-am spus demult că pe pământ sunt rele,
Ți-am spus că marea-i căpătâiul meu,
Ți-am pregătit o flotă scufundată
Şi-o nuntă pe-un vapor de minereu.

Iubita mea, să devenim acvatici,
Pământul care suntem ni-i destul,
Sătulă eşti de cele pământene,
De cele pământene sunt sătul.

Ne vor privi prin sute de binocluri,
Se vor uita ca la un alt prăpăd,
Mirându-se că doi fusesem, parcă,
Şi ei pe mare numai unul văd.

Dar nu-i nimic, le vom plăti aceasta,
Vom reveni în anul două mii
Cu plete-ncărunţite mult de sare
Şi-n braţe cu o mare de copii.

Rezumat extins la poezia Aruncarea în valuri de Adrian Păunescu

Poezia „Aruncarea în valuri” de Adrian Păunescu este o creație poetică profundă, care explorează teme precum iubirea, pasiunea și sacrificiul.

În prima strofă a poeziei, autorul descrie personajul principal, care se află pe malul mării și se pregătește să se arunce în valuri. Prin intermediul unui limbaj poetic sugestiv și a unor metafore puternice, autorul subliniază intensitatea și pasiunea personajului pentru aventură și pentru a explora necunoscutul.

În următoarele strofe, autorul descrie sentimentele protagonistului față de persoana iubită, care îl determină să se arunce în valurile oceanului. Prin intermediul descrierilor detaliate și a unui limbaj poetic sensibil, autorul reușește să transmită intensitatea și frumusețea iubirii dintre cei doi.

În final, autorul subliniază importanța sacrificiului și a curajului în iubire și ne îndeamnă să ne asumăm riscuri și să ne urmăm pasiunile, chiar dacă acest lucru implică un sacrificiu sau un risc.

În concluzie, poezia „Aruncarea în valuri” de Adrian Păunescu este o creație poetică profundă, care explorează teme precum iubirea, pasiunea și sacrificiul. Poezia ne îndeamnă să ne asumăm riscuri și să ne urmăm pasiunile, chiar dacă acest lucru implică un sacrificiu sau un risc.