Un fapt interesant despre poezia „Arheologie” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „Cântecul iubirii,” publicată în 1919. Această colecție a fost prima carte de poezii publicată de Blaga și marchează debutul său literar în lumea literaturii române.
„Arheologie” este una dintre primele poezii scrise de Lucian Blaga și reflectă temele sale timpurii de meditație asupra vieții, iubirii și trecerii timpului. Poetul folosește imagini poetice pentru a descrie descoperirea unor artefacte arheologice din trecut și pentru a ilustra idei despre continuitatea și persistența umanității în timp.
Mai trecem câteodat’, purtați de-același gând,
prin curtea unde sarcofage de bazalt
în șiruri stau, distanță nobilă păstrând,
subt nalbe, de la unul pân’ la celălalt.
Când nu e nimeni să ne vadă, ne oprim.
Adânc prin lespede ochim. S-a spart cândva
să-ngăduie un jaf, căci oseminte nu-s,
nici aurii inele în încăperea grea.
Un ochi de ploaie, apă clară, a rămas
să strângă cerul pe-un asemenea temei.
Prin basoreliefuri, dibuind, ghicim
un drum spre iad, melancolia unor zei.
Crud fabulând, închipuirea ți-o încerc:
un sarcofag antic, vezi tu, e mult mai plin
de tâlcuri, de istorie, când e deșert.
În gol s-arată un adaos de destin.
Au fost aduse sarcofagele aci
dintr-un străvechi oraș, ce azi e subt pământ.
Cresc porumbiști acum, pe unde for a fost
și se topește cânepa în jgheabul strâmt.
Făgașe ai găsi de roți pe caldarâm,
dacă tărâmul l-ai săpa și-ai scormoni.
Opaițul de lut ars s-a spart, și pulberea
a înroșit ogorul vechii-mpărății.
Noroade au trecut și glii s-au răsturnat.
Cenușa a-mpietrit pe vetrele pustii.
Și drumuri au murit subt iarbă, pe subt strat.
Trecutu-i lung. C-un capăt se ivește-aci.
Venirăm, iată, printre lespezi. Ș-adăstăm.
Și am pleca. Dar mai rămânem să privim.
Țâșnește peste curte grabnic un lăstun.
Apoi tăcere-i iar. Nici noi nu mai grăim.
Nimic nu mișcă-n aer. Nici pleoapele.
Dar bate soarele în piatră, din înalt.
Plăcut, tulburător e astfel să te pierzi
prin moarte, când respiră caldă din bazalt.
Și-i dureros în marea trecere să te
aprinzi visând. Mai tare însă arzi în schimb.
Iubirea prinde adâncimi, așa cum e
umbratic joc, relief pe-un sarcofag în timp.
Rezumat extins la poezia Arheologie de Lucian Blaga
Poezia „Arheologie” de Lucian Blaga este una dintre primele poezii scrise de poet și face parte din colecția sa de debut intitulată „Cântecul iubirii,” publicată în 1919. Această poezie explorează teme profunde legate de trecerea timpului, continuitatea umană și misterul istoriei.
În poezie, Blaga folosește imagini poetice pentru a descrie descoperirea unor artefacte arheologice, cum ar fi vase și sculpturi, care au fost dezgropate din trecut. Aceste artefacte reprezintă conexiuni cu lumea străveche și cu oamenii care au trăit cu mult timp în urmă. Poetul remarcă că aceste obiecte au rezistat trecerii timpului și au fost readuse la lumină, oferindu-ne o legătură cu trecutul îndepărtat.
În esență, „Arheologie” sugerează că istoria și trecutul uman sunt pline de mistere și întrebări fără răspuns. Deși ne putem conecta cu trecutul prin intermediul descoperirilor arheologice, multe aspecte ale vieții și culturii străvechi rămân necunoscute. Poetul subliniază misterul și profunzimea istoriei și a trecutului uman.
Această poezie poate fi interpretată ca o meditație asupra continuității umane, a perenității culturii și a eforturilor noastre de a descoperi și de a înțelege rădăcinile noastre istorice. Ea ilustrează preocupările timpurii ale lui Lucian Blaga pentru teme profunde și universale și oferă o privire în evoluția sa ca poet și filozof.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
