Un fapt interesant despre poezia „Ardere” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „La cumpăna apelor,” publicată în 1933. Această colecție este renumită pentru explorarea unor teme filozofice și spirituale profunde, precum și pentru utilizarea unui limbaj poetic complex și simbolic.
Poezia „Ardere” este un exemplu al modului în care Blaga a abordat temele existențiale și transcendentale în opera sa. În această poezie, el folosește imagini poetice pentru a evoca starea de „ardere,” sugerând o căutare spirituală sau o pasiune interioară profundă.
Ființă tu – găsi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, și ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?
Al seminției mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină – tu, pumn de pământ.
Tu rodie,
Tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde și când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopții să te-ncânt?
Nepriceput pe lângă vetre
dar înțeles de zei și pietre,
cuvântul unde-i – ca un nimb
să te ridice peste timp?
Cuvântul unde-i – care leagă
de nimicire pas și gând?
Mă-ncredințez acestui an, tu floare mie,
ca să sfârșesc arzând.
Rezumat extins la poezia Ardere de Lucian Blaga
Poezia „Ardere” de Lucian Blaga este o meditație profundă asupra pasiunii și a căutării spirituale a individului. Aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „La cumpăna apelor,” publicată în 1933, și reprezintă un exemplu al modului în care poetul abordează teme filozofice și existențiale în operele sale.
Poezia începe cu evocarea unei stări de „ardere” în inima individului, o pasiune interioară profundă și intensă. Blaga folosește imagini poetice pentru a reda această pasiune, sugerând că ea este ca un foc interior, o forță vitală care animă existența umană.
Pe parcursul poeziei, poetul explorează natura acestei pasiuni și sugerează că ea poate fi orientată către ceva mai mare decât omul însuși, fie că este vorba de divinitate sau de transcendență. El meditează asupra dorinței omului de a se conecta cu ceva mai profund și mai vast decât el însuși.
„Ardere” poate fi interpretată ca o chemare la introspecție și la explorarea pasiunii și a căutării spirituale personale. Poetul sugerează că această ardere interioară este o forță transformătoare care poate schimba cursul vieții individului și poate oferi o mai mare înțelegere a lumii și a sinelui.
Această poezie reprezintă un exemplu al gândirii profunde și filozofice a lui Lucian Blaga, ilustrând preocuparea sa pentru aspectele esențiale ale existenței umane și pentru căutarea unui sens mai înalt în viață. Ea invită cititorii să reflecteze asupra propriei lor pasiuni și căutări spirituale, subliniind importanța acestor aspecte în cadrul condiției umane.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
