Aproape de sfârșit de Adrian Păunescu

Poezia „Aproape de sfârșit” a fost adaptată într-un cântec de către trupa rock românească Iris, în anul 1992. Versurile poeziei au fost modificate ușor pentru a se potrivi cu ritmul muzical, dar mesajul de bază al poeziei a rămas neschimbat.

Această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite creații ale lui Adrian Păunescu, datorită mesajului său puternic și universal, care vorbește despre fragilitatea vieții și necesitatea de a ne trăi fiecare moment cu intensitate.

---

Am multe observaţii să vă
fac, nici nu vă trece viaţa şi
voi spune, de ce n-aţi dat
săracilor cărbune, să poată
merge lumea în alt veac?

Nici nu era nimic dacă lăsaţi
să mai consume lumea nişte
pâine şi nu loveaţi în ea ca-n
bot de câine ce muşcă fără
noimă kilowaţi.

Aţi economisit aşa puţin
că uite-acum în galantar se vede
prin zornăitul tragic de monede
c-aţi consumat mai mult pentru venin.

Dar, înainte de a încheia, o
întrebare, totuşi, cea mai
mare, cum nu v-a fost
ruşine de popoare că-ntr-un
târziu vor întreba ceva?

Am multe observaţii să vă fac,
dar nu ştiu dacă azi mă mai
ascultă acei ce-n larma
larmelor ocultă, ne-au
prefăcut într-un popor sărac.

Şi, totuşi, mai încerc să vă
explic, nu veţi rămâne numai
la putere,
situaţia stelară vă va cere
să vă întoarceţi şi la postul mic.

Ce veţi minţi popoarele atunci?
Cum vor veni răspunsurile-n gură
când împrejur va fierbe numai
ură dinspre Eroii amărâtei
munci?

Cum aş putea acum să vă mai
schimb privirea oarbă în privire
vie, ca să vedeţi real, nu-n
teorie, ce face neamul vostru.
Mai e timp!

Treziţi-vă, treziţi-vă acum, priviți
poporu-n ochi, vedeţi ce spune şi
daţi-i şansa regăsirii bune, a
întoarcerii pe-acelaşi drum.

Acum, nici observaţii nu mai
am, îmi e de-ajuns să cred, ca
într-o lege, în faptul simplu că
veţi înţelege ce crede pătimitul
vostru neam.

Atâta tot de-ar fi şi pot să
mor, să văd cum se ridică iar
din sine spre-ncredere şi
faptele de bine acest cinstit
şi răbdător popor.

Rezumat extensiv la poezia Aproape de sfârșit de Adrian Păunescu

„Aproape de sfârșit” este o poezie a lui Adrian Păunescu care se concentrează pe ideea că viața umană este efemeră și că moartea poate veni în orice moment. Poezia începe prin a descrie un moment de liniște și frumusețe în natură, dar acest moment este umbrit de oamenii care îl tulbură. În continuare, autorul reflectă asupra vieții și asupra faptului că, indiferent cât de mult ne-am strădui, suntem destinați să murim la un moment dat.

Păunescu sugerează că, deși moartea poate părea înfricoșătoare, aceasta poate fi și o eliberare de suferința și de problemele vieții. El îndeamnă cititorul să-și trăiască viața la maximum, pentru că nu știm cât timp avem la dispoziție. Poezia se încheie cu un apel la recunoștință pentru fiecare clipă a vieții, pentru că fiecare clipă este prețioasă și nu se mai poate întoarce.

În general, poezia „Aproape de sfârșit” este o meditație profundă asupra vieții și a inevitabilității morții. Păunescu reușește să transmită această idee prin intermediul unei imagini puternice a naturii și prin intermediul unui limbaj poetic simplu, dar evocativ. Poezia îi încurajează pe cititori să-și trăiască viața cu intensitate și să se bucure de fiecare moment, deoarece acesta este cel mai bun mod de a ne confrunta cu inevitabilitatea morții.