Un fapt interesant despre poezia „Apostrofe la lună” de George Topârceanu este că aceasta este o poezie simbolistă, în care autorul îi adresează un cântec nocturn personificat lunei. Poezia este plină de imagini și metafore, iar mesajul transmis este acela al contemplării misterului și frumuseții universului, al căutării sensului vieții și al regăsirii spirituale. Este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale curentului simbolist în literatura română.
Glob rătăcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul, Fiică stearpă a-ntâmplării, lună,
soră cu pământul, În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai
paraziţii uriaşului tău frate!
Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur, Solz zvârlit din coada unui
legendar ihtiozaur,
Câţi săraci din lumea asta, când luceşti în noaptea tristă, N-ar voi să fii monedă, să te
lege-ntr-o batistă?
Sloi de-argint ce se topeşte în azurul dimineţii! Veşnic te-au iubit amanţii, veşnic teor cânta poeţii Lăudând în osanale mincinoasa ta splendoare,
Dar tu vei rămâne veşnic rece şi nesimţitoare.
Apariţie banală ca un fund de farfurie!
Talere cu două feţe! Cap de monstru fără trup! Orologiu fără ace! Nastur de
manta! Chelie! Felinar! Conrupătoare de minore! Cantalup!
„Prin liniştea binevoitoare a lunii…“ (Virgiliu Eneida).
Cum poţi tu privi de veacuri globul nostru de argilă Şi atâta suferinţă, fără să te stingi de
milă?
Pieri în noaptea nefiinţei, rece simbol de minciună, Piei şi lasă-ne mai bine cerul nopţii fără lună!
Rezumat extins la poezia Apostrofe la lună de George Topârceanu
„Apostrofe la lună” este o poezie scrisă de George Topârceanu și publicată în volumul său de poezii intitulat „Tâlharul singuratic” în anul 1928. Această poezie este un exemplu al stilului romantic al autorului, care este cunoscut pentru eleganța și frumusețea limbajului său poetic.
Poezia începe cu o apostrofă adresată lunii, în care poetul îi cere să-i spună cine este și ce rost are în lume. El își imaginează luna ca pe o zeitate care guvernează destinul oamenilor și îi întreabă dacă a avut vreodată milă de suferința și de durerea lor.
În continuare, poetul îi descrie luna ca pe o făptură misterioasă și fascinantă, care luminează noaptea și îi inspiră pe poeți să scrie despre frumusețea ei. El o compară cu o regină a nopții, care se plimbă pe cer înconjurată de stele, și îi cere să-i ofere și lui din lumina ei.
În final, poetul reflectă asupra faptului că luna este o ființă fără de viață, fără suflet și fără voință, care nu poate răspunde întrebărilor sale. El își dă seama că frumusețea ei nu este altceva decât un iluzionism al minții și că trebuie să înfrunte singur durerea și suferința vieții sale.
„Apostrofe la lună” este o poezie profund emoționantă, care transmite un sentiment de melancolie și de tristețe. Mesajul central al poeziei este că viața este plină de suferință și de durere, dar că trebuie să ne înfruntăm fricile și să luptăm pentru a ne atinge visele și aspirațiile noastre.
Informații adiționale despre poezii de George Topârceanu
Debutează încă din liceu, la 19 ani. A fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Volumele sale se bucură de succes de public şi de presă, în special poezia, pentru care obţine în 1926 Premiul Naţional de Poezie. Vezi aici toate operele sale.
Citește tot despre George Topârceanu pe Wikipedia.
Ce influenta a avut poezia Apostrofe la lună de George Topârceanu
„Poezia „Apostrofe la Lună” de George Coșbuc a avut o influență semnificativă în literatura română prin explorarea relației dintre om și cosmos și prin exprimarea sa filozofică și reflexivă. Iată câteva moduri în care această poezie a influențat:
- Filozofia și reflecția asupra universului: „Apostrofe la Lună” explorează teme filozofice legate de natura umană, existența și locul omului în univers. Această abordare a influențat alți autori să abordeze subiecte similare în creațiile lor.
- Limbaj poetic captivant: George Coșbuc a folosit un limbaj poetic captivant și expresiv pentru a transmite gândurile și sentimentele personajului său. Acest stil a inspirat și influențat alți poeți să cultive exprimarea poetică în creațiile lor.
- Inspirarea pentru explorarea cosmică: Poezia a fost publicată în secolul al XIX-lea, când interesul pentru explorarea cosmică și cunoașterea spațiului era în creștere. „Apostrofe la Lună” a contribuit la stimularea interesului pentru aceste subiecte în literatura română.
- Relevanță în epoca contemporană: Mesajele filozofice și cosmice ale poeziei rămân relevante și în era modernă, ceea ce a contribuit la popularitatea sa continuă și la influența asupra cititorilor de astăzi.
În concluzie, „Apostrofe la Lună” de George Coșbuc a avut o influență semnificativă în literatura română prin explorarea temelor filozofice și cosmice, utilizarea unui limbaj poetic captivant, inspirarea pentru explorarea cosmică și relevanța sa continuă în literatura modernă.”
