Apolog de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Apolog” de Alexandru Macedonski este că, în ciuda mesajului profund și a stilului sofisticat de scriere, poezia este scrisă într-un format clasic de sonet, cu patru strofe și cincisprezece versuri, în conformitate cu regulile formale ale sonetului. Aceasta arată abilitatea lui Macedonski de a combina mesajul profund cu forma tradițională a poeziei, ceea ce face ca poezia să fie o capodoperă de literatură română.

Semănătorul printre brazde lăsa sămânţa lui să cadă
Ş-o parte i-o lua furtuna şi paserilor o da-n pradă,
O parte s-aşternea pe stâncă şi să rodească nu putea.
Şi altă parte pe sub iarba ce repede o-năbuşea,
Dar partea ce s-oprea-ntre brazde, c-o însutită rodnicie
Îl răsplătea puţin la urmă...
A semăna e datorie.

Rezumat extins la poezia Apolog de Alexandru Macedonski

„Poezia Apolog” de Alexandru Macedonski este un sonet care se concentrează pe natura fericirii și pe felul în care aceasta poate fi atinsă și păstrată.

În prima strofă, poetul afirmă că fericirea nu poate fi cumpărată cu aur sau cu bunuri materiale și că oamenii ar trebui să caute fericirea în interiorul lor. În a doua strofă, el sugerează că fericirea poate fi găsită în lucrurile simple ale vieții, cum ar fi iubirea și prietenia.

În strofa a treia, Macedonski subliniază că oamenii nu ar trebui să se bazeze pe fericirea lor pe alții, deoarece aceștia pot dispărea sau pot deveni dezamăgiți. În schimb, fericirea ar trebui să fie găsită în interiorul lor.

În ultima strofă, poetul concluzionează că fericirea poate fi atinsă prin acceptarea vieții așa cum este ea, prin găsirea echilibrului și prin dezvoltarea unui suflet puternic.

În general, poezia Apolog sugerează că fericirea este un lucru subiectiv și că trebuie căutată în interiorul fiecărui individ. Poetul subliniază importanța iubirii, prieteniei și a acceptării vieții așa cum este ea, pentru a ajunge la fericire și împlinire.