Antereul lui Arvinte de Alecu Donici

Nu am găsit informații specifice despre un fapt divers referitor la fabula „Antereul lui Arvinte” de Alecu Donici. Această fabulă nu este la fel de cunoscută ca alte lucrări ale sale, cum ar fi „Greierul și furnica” sau „Lupul bătrân”, dar transmite o morală interesantă despre importanța muncii și a efortului continuu pentru a obține succesul.

---

Arvinte coatele au ros la antereu,
Dar n-au stat mult să socotească;

Ci singur el, mereu
Se puse să-l cârpească.

Iar pentru petici de cârpit
Din mâneci au tăiat ca o a patra parte

Şi antereul l-au gătit

Cu mânecile prea scurtate,
Încât oricare le vedea,
De dâns râdea.

Văzând aceasta el, au zis în gândul său:
„Lăsaţi, că doar nu sunt aşa de nătărău,

Vreun lucru mare nu-i
Să-mi tai eu poalele de pe la antereu
Şi mânecile să le pui
Mai lungi decât era”.
Au zis şi au făcut.
Dar lumea se mira

Că antereul lui era acum prea scurt,
Şi nu asemăna nici cu un bun mintean.

Se-ntâmplă şi boieri de neam
Care-ncurcând averea lor,
Tot cu aceeaşi minte,
Să o îndrepte vor
Şi fac ca şi Arvinte.

Rezumat extins la fabula Antereul lui Arvinte de Alecu Donici

„Antereul lui Arvinte” este o fabulă scrisă de Alecu Donici în care este descrisă lupta dintre muncă și lene, reprezentate de două personaje opuse: Arvinte, un om harnic și chibzuit, și Antereu, un băiat leneș și nechibzuit.

Arvinte era un om muncitor și isteț, care a strâns o avere prin munca sa asiduă și prin faptul că a știut să-și administreze bine averea. Într-o zi, el i-a cumpărat lui Antereu, un băiat leneș și nechibzuit, un antereu (o bucată de pământ în formă de triunghi).

Antereu a început să se laude că nu mai trebuie să muncească niciodată, având acest teren care îi va asigura traiul pentru tot restul vieții. Însă, în timp ce Antereu stătea pe antereul lui și se odihnea, Arvinte a lucrat din greu și a cultivat pământul din jurul său, producând mai mult decât avea nevoie pentru el și familia sa.

La sfârșitul anului, Antereu a rămas fără hrană, iar Arvinte i-a dat din recolta sa generoasă. Astfel, Antereu a înțeles că munca cinstită este mai valoroasă decât lenea și că trebuie să muncească pentru a supraviețui.

Fabula transmite un mesaj puternic despre importanța muncii și a faptului că nu există nicio cale ușoară către succes sau împlinire.