Andrii-Pop de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Andrii-Pop” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost una dintre primele poezii care au fost publicate în revista „Convorbiri literare”, o publicație literară importantă din România din secolul al XIX-lea. Revista a fost fondată de către Mihail Kogălniceanu în 1867 și a avut o mare influență asupra literaturii și culturii românești.

„Andrii-Pop” a fost publicată pentru prima dată în ianuarie 1868 în numărul al treilea al revistei „Convorbiri literare”, împreună cu alte două poezii ale lui Vasile Alecsandri. Poezia a atras atenția criticilor literari și a fost foarte apreciată pentru frumusețea sa și pentru mesajul profund pe care îl transmite.

Această poezie a fost unul dintre cele mai reprezentative exemple ale literaturii românești de la mijlocul secolului al XIX-lea, care s-a concentrat pe valorile și tradițiile rurale ale țării. Poezia „Andrii-Pop” a fost apreciată de mulți cititori și a contribuit la consolidarea imaginii poeziei populare ca o parte importantă a patrimoniului cultural al României.

---

Cine trece-n Valea-Seacă
Cu hamgerul fără teacă
Şi cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!

Şapte ani cu voinicie
Şi-a bătut joc de domnie
Şi tot pradă ne-ncetat,
Andrii-Popa, hoţ bărbat!

Zi şi noapte, de călare,
Trage bir din drumul mare,
Şi din ţară peste tot!
Fug neferii cât ce pot,

Căci el are-o puşcă plină
Cu trei glonţi la rădăcină,
Ş-are-un murg de patru ani,
Care muşcă din duşmani,

Ş-are fraţi de cruce şapte,
Care-au supt sânge cu lapte.
Şi nu-i pasă de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!

Căpitane, frăţioare,
Ce se vede despre soare?
Să zăresc vro patru cai!…
N-auzişi tu de-un Mihai?

Căpitane, te găteşte,
Mihai mândrul te goneşte.
Iată-1, vine ca un zmeu!
Fă trei cruci la Dumnezeu.

Cum îi vede-n depărtare,
Popa strigă-n gura mare:
„Hai la goană de neferi!
Hai la horă de muieri!”*

A zis! ţipă, se aruncă,
Trece şes, pâraie, luncă
Cu fugarul sprintenel
Şi cu hoţii după el.

Mihai mândrul vine iară,
Falnic ca un stâlp de pară,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Şi din ochi aruncă foc.

Fug cum fuge-o o rândunică,
Fug ca fulgerul când pică,
Şi se duc voinicii, duc,
Cu urgie de haiduc!

Piept în piept!… câmpul răsună
Toţi de tot dau împreună.
Toţi la luptă-s încleştaţi,
Toţi în sânge încruntaţi.

„Ura, fraţi!” caii nechează,
Sus văzduhul scănteiază.
„Ura!” moartea s-a ivit!
Vulturu-n zbor s-a oprit!

Zi de vară pân-în seară
Dau voinicii să se piară
Şi cu fierul ascuţit,
Şi cu pumnul amorţit.

Sângele-n răni gâlgâieşte,
Glasu-n gură se sfârşeşte.
Zece-s morţi! doi încă vii,
Mihai mândrul şi Andrii.

Andrii fuge făr’ de-o mână,
Prinde murgul la fântână,
Dă pieptiş, sare pe şa
Şi din gură zice-aşa:

„Zbori, copile sprintenele,
Să mă scapi de chinuri grele,
Că mă jur, de mă-i scăpa,
Ca pe-un frate te-oi căta”.

Murgul sprinten se repede.
În zadar! Mihai mi-1 vede!
„Stai, hoţ-popă, dragul meu,
Să-ţi arăt cine sunt eu!”

Şi cum zice, mi-1 chiteşte,
Drept în frunte mi-l loveşte!
„Ura!” Vulturul din nori
Răcni falnic de trei ori.

Rezumat extins la poezia Andrii-Pop de Vasile Alecsandri

Poezia „Andrii-Pop” de Vasile Alecsandri este o lucrare poetică ce prezintă viața unui păstor bătrân, numit Andrii-Pop, care își petrece zilele în pădure cu oile sale. Poezia este o meditație profundă asupra trecerii timpului și asupra frumuseții și asemănării dintre om și natură.

Poezia începe cu descrierea Andrii-Popului, care este prezentat ca un om sărac, bătrân și singuratic, dar care este și înțelept și plin de înțelesuri. El este prezentat ca un păstor care își petrece zilele în pădure, îngrijindu-și turma de oi și contemplând natura din jurul său.

În continuare, poezia descrie relația dintre Andrii-Pop și natură. El observă fiecare detaliu al pădurii și al animalelor din jurul său, și le percepe ca fiind parte dintr-un întreg organic. El simte frumusețea naturii în toate formele sale și înțelege că toate ființele vii sunt interconectate.

Poezia sugerează că Andrii-Pop a trăit o viață simplă și modestă, dar care este îmbogățită prin contemplarea naturii și asemănarea sa cu ea. El este prezentat ca un om înțelept, care a învățat multe din experiențele sale de viață și care a ajuns la o înțelegere profundă a lumii din jurul său.

În ansamblu, poezia „Andrii-Pop” este o meditație profundă asupra frumuseții și asemănării dintre om și natură. Ea subliniază importanța contemplării naturii și a înțelegerii legăturii dintre toate ființele vii. Poezia transmite un mesaj puternic despre înțelepciunea și înțelegerea care pot fi dobândite prin trăirea unei vieți simple și prin conectarea cu lumea naturală.