Analfabeților de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Analfabeților” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost cenzurată în perioada comunistă din România, din cauza mesajului puternic de critică socială și politică. În ciuda acestui fapt, poezia a devenit una dintre cele mai reprezentative lucrări ale lui Păunescu, fiind recitată și studiată în școli și universități, atât în România cât și în afara țării.

V-am spus că sânt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.
 
V-am spus că fac teribil de urât
De sânt călcat puţin pe libertate.
V-am spus că sânt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
 
V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
 
V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placă nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.
 
V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că  situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul – servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
 
Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimând tumulturi
Cu aroganţi şi trândavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
 
V-am spus şi am puterea să mai spun
Că nu încape muntele în seră
Că prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioara la panteră.
 
V-am spus să nu-l fetisizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt invăţătura
Şi voi într-una fără să-l citiţi
Îl pomeniţi până vă doare gura.
 
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi intre voi
Când lupta este în desfăşurare.
 
V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.
 
V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam că v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.

Rezumat extins la poezia Analfabeților de Adrian Păunescu

Poezia „Analfabeților” de Adrian Păunescu este o pledoarie pentru educație și împotriva ignoranței, subliniind faptul că lipsa de cunoaștere poate fi o formă de opresiune și subdezvoltare socială.

Poezia începe prin evocarea chipurilor celor care nu au avut șansa de a învăța să citească și să scrie, numiți „analfabeți”, și care sunt adesea judecați și marginalizați de societate. Autorul subliniază că aceste persoane sunt, de fapt, victimele unui sistem social care nu le oferă șanse egale și care îi lasă să se confrunte cu discriminare și sărăcie.

Păunescu insistă apoi asupra importanței educației, descriind cum aceasta poate oferi libertate și putere de a lua decizii în viață, precum și capacitatea de a fi înțeleși și respectați de către ceilalți. El subliniază că educația este cheia pentru a depăși stereotipurile și discriminarea și pentru a obține o societate mai egalitară și mai dezvoltată.

Poezia se încheie cu un apel la solidaritate și la acțiune colectivă în promovarea educației și a drepturilor fundamentale ale omului, subliniind că lupta împotriva ignoranței trebuie să fie un efort comun pentru toată lumea.

În concluzie, poezia „Analfabeților” reprezintă un avertisment puternic împotriva ignoranței și discriminării, subliniind faptul că educația și solidaritatea sunt cheile pentru o societate mai dreaptă și mai prosperă.