Amor cu struguri copți de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Amor cu struguri copți” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în timpul perioadei comuniste din România, când temele romantice și pasionale erau considerate tabu în poezie. În acea perioadă, poeții erau adesea forțați să adopte o poziție politică în poezia lor și să evite subiectele care nu erau considerate politice.

Prin urmare, poezia „Amor cu struguri copți” a fost o încălcare a normelor literare din acea vreme și a fost considerată îndrăzneață și provocatoare. De asemenea, utilizarea metaforei strugurilor copți pentru a exprima iubirea și pasiunea a fost o idee inovatoare și a contribuit la popularitatea poeziei. Poezia a devenit o emblemă a libertății de exprimare și a reușit să se bucure de popularitate pe parcursul mai multor decenii după publicarea sa inițială.

---

Te mai iubesc și te mai frâng, femeie,
În taina de desfrâu a unei nopți,
Și mâna mea din cuie te descheie,
Și suntem vii și strugurii sunt copți.

Afară, impotenții fac guverne,
Și congelează măști de sâni virgini,
Dar tremuratul tău mi se așterne
Ca unui zeu, să-l pot fixa cu spini.

N-am nici o urmă de prejudecată,
Te-nvăț cuvântul poftei fără saț,
Înrourată și incendiată,
Spre iadul tău, curat, să mă abați.

Și te-aș târî prin pivniți ordinare,
Să-ți cânte menestreli și oameni beți,
Să te arăt, frumoasă, la oricare,
Și tu, pe toți, delirul să-i înveți.

Grumazul meu te-așteaptă a-l cuprinde,
Nu șovăii și nu te alinta,
Vei sta între blesteme și colinde,
Sub un piron de foc, din voia mea.

În târg se vând femei și alte droguri,
Nu sunt pe gustul meu, mă simt jignit,
Ne-așteaptă fânul tremurând în stoguri,
S-a umezit și ultimul chibrit.

Iubiri pe fugă, dar iubiri mortale,
La beregata mea vă mai aștept,
Să șterg, cu bucurie și cu jale,
Un strop curat de sânge de pe piept.

Foșnesc livezi exotice în Marte,
Să răcorească trupul tău răsfrânt,
Ce dragoste, pe viață și pe moarte,
Cu struguri copți pe steaua de pământ.

Rezumat extins la poezia Amor cu struguri copți de Adrian Păunescu

Poezia „Amor cu struguri copți” de Adrian Păunescu este o meditație poetică despre iubire și pasiune, cu un accent pus pe metafora strugurilor copți. Poezia sugerează că iubirea și pasiunea sunt ca strugurii copți, care trebuie culeși la timpul potrivit și consumați cu măsură.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unei vie care crește struguri copți și sugerează că aceștia sunt asemănați cu iubirea și pasiunea. Autorul subliniază faptul că strugurii copți trebuie culeși la timpul potrivit, altfel se vor ofili și se vor transforma într-un vin amar.

În a doua strofă, poetul sugerează că iubirea și pasiunea sunt fragile și trebuie tratate cu grijă și atenție. Autorul subliniază faptul că iubirea și pasiunea pot fi distruse dacă sunt tratate cu brutalitate și că trebuie să fie tratate cu respect și delicatețe.

În strofa a treia, poetul descrie imaginea unui bărbat care culege strugurii copți și sugerează că acesta trebuie să aibă grijă să nu-i strivească. Autorul subliniază faptul că iubirea și pasiunea trebuie tratate cu delicatețe și că trebuie să fim atenți la nevoile celorlalți.

În ultima strofă, poetul sugerează că iubirea și pasiunea pot aduce bucurie și împlinire, dar că trebuie să fie tratate cu măsură. Autorul subliniază faptul că iubirea și pasiunea pot fi distructive dacă sunt exagerate și că trebuie să fim atenți la limitele noastre.

În concluzie, poezia „Amor cu struguri copți” de Adrian Păunescu este o meditație poetică despre iubire și pasiune, cu un accent pus pe metafora strugurilor copți. Poezia sugerează că iubirea și pasiunea sunt fragile și trebuie tratate cu grijă și atenție, iar utilizarea metaforei strugurilor copți ne ajută să înțelegem că iubirea și pasiunea trebuie să fie consumate cu măsură. Această poezie continuă să fie citită și apreciată pentru expresivitatea sa și pentru mesajul său profund despre iubire și pasiune.