Alexandru-Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Amintiri” de Alexandru Macedonski este că a fost publicată pentru prima dată în anul 1891 în revista „Convorbiri literare”. Această poezie face parte din ciclul de poezii intitulat „Amintiri din copilărie”, care reflectă amintirile și experiențele poetului din copilărie.

De asemenea, poezia „Amintiri” a fost adesea interpretată ca o meditație despre condiția umană în general, nu doar despre viața personală a poetului. Prin folosirea simbolurilor naturii și personificării timpului, poezia transmite un mesaj universal despre efemeritatea vieții umane și despre nevoia de a ne bucura de momentele prezentului.

În plus, această poezie a inspirat numeroase interpretări și analize literare, fiind considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Alexandru Macedonski. Criticii literari au evidențiat stilul expresiv și emoțional al poeziei, precum și folosirea imaginilor vizuale și senzoriale pentru a transmite starea sufletească a personajului poetic.


În mintea omului rămâne
Tabloul fericirii stinse…
Astfel tresar şi-n al meu suflet
Reamintirile întinse;

Aci revad o albă casă…
O horă, fete, fluturi, salbe,
Frunzişuri vii şi flori pe câmpuri
Şi porumbei cu aripi albe!

Aci mă văd pe alte ţărmuri
Pribeag prin ţările străine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stânci şi vechi ruine!

Aci revăd, revăd un tânăr…
La braţ el poartă o femeie…
Le bate inima-n unire
Şi află-a raiurilor cheie!

Pădurea-n umbră le-nfăşoară
Amorul lor ca un tezaur
Şi soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!

Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Când verşi atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Şi-abia ne laşi o suvenire?

Rezumat extins la poezia Amintiri de Alexandru Macedonski

Poezia „Amintiri” de Alexandru Macedonski este o meditație lirică asupra trecerii timpului și asupra fragilității vieții umane. În această poezie, autorul își exprimă tristețea și regretul pentru trecutul pe care nu-l mai poate recupera.

Poezia începe cu o imagine a naturii, care se dezvăluie în toată splendoarea sa, în contrast cu gândurile sumbre ale poetului. Acesta își amintește cu nostalgie de trecut, de copilăria sa petrecută în mijlocul naturii, într-un peisaj idilic. În acest cadru natural, personajul poetic trăia o viață fericită și lipsită de griji.

Cu toate acestea, timpul a trecut, iar frumusețea și bucuriile din trecut nu mai sunt decât amintiri îndepărtate. Poetul se confruntă acum cu realitatea dură și inevitabilă a trecerii timpului, care distruge totul în calea sa. În această poezie, timpul este personificat și perceput ca o forță distructivă care face ravagii în viața și în sufletul poetului.

Poezia „Amintiri” se încheie cu o concluzie sumbră, care reflectă tristețea și pesimismul poetului. În ciuda eforturilor sale de a se agăța de amintirile trecutului, poetul este conștient că trecutul nu poate fi recuperat și că moartea este singura certitudine în viață.

În această poezie, Alexandru Macedonski a folosit un limbaj simplu și accesibil, dar în același timp plin de imagini puternice și sugestive, care subliniază emoțiile și stările sufletești ale personajului poetic.

Informatii aditionale Alexandru Macedonski

Alexandru Macedonski a fost un poet şi prozator, dramaturg, șef de cenaclu literar, publicist român. Poezia lui Macedonski este eclectică, are elemente împrumutate de la parnasianism, simbolism, sau romantism. Afla mai multe despre autor.