Amintire de George Topârceanu

Fapt divers despre poezia „Amintire” de George Topîrceanu este acela că această poezie reprezintă o rememorare a unui moment de fericire, trăit în trecut. Poezia surprinde ideea că amintirile sunt uneori singurele comori ale unui om și îi oferă confort și bucurie în momentele de tristețe sau greutate. De asemenea, poezia este scrisă într-un stil simplu și melancolic, care transmite puternic emoțiile protagonistei.

---

Am stat o clipă-n loc s-ascult:
Ce freamăt lung s-aude?…
Doar vântul apa scutura
Din ramurile ude.

Şi paşii mei foşneau uşor
Pe frunzele cărării,
Mergeam în noapte tremurând
De chinul aşteptării.

La stânga codru-ntunecat,
Grădina-n mâna dreaptă
Şi-n fund o casă între plopi…
Iubita-n prag m-aşteaptă.

Aşa, ţin minte ca acum,
Când ne chemam în şoapte.
Prelung, departe a ţipat
O pasăre în noapte.

Mi se părea când ascultam
Copacii mari din faţă
Că duşmani răi şi nevăzuţi
Vor să mi-o ia din braţă,

Şi-atunci bolnav o sărutam
Pe ochii mari, pe tâmple,
Şi-n taină parcă aşteptam
Un rău să mi se-ntâmple…

În zori de zi ne-am despărţit.
Cântau în sat cocoşii,
Iar norii de la răsărit
Pluteau în flăcări roşii.

Ş-acum sunt singur… şi-i târziu…
Iubita mi-e departe.
Mă arde-n suflet dorul viu,
Şi zilele mi-s moarte.

Rezumat extins la poezia Amintire de George Topârceanu

Poezia „Amintire” a fost scrisă de George Topârceanu în anul 1921. Este o poezie care redă dorința de a evada din cotidian și de a retrăi momentele pline de fericire ale trecutului. Poezia este structurată în patru strofe cu patru versuri fiecare, cu o rima încrucișată.

În prima strofă, vorbește despre fericirea trecutului, care a lăsat urme adânci în suflet, dar care acum pare pierdută. În a doua strofă, autorul descrie melancolia momentului prezent și regretul pentru pierderea acelei fericiri.

În a treia strofă, autorul evocă amintiri care îl fac să se simtă viu și îl duc cu gândul la acele momente fericite. În ultima strofă, poetul se gândește la ideea de a evada din cotidian și de a retrăi acele momente, îndepărtându-se astfel de lumea reală și de problemele cotidiene.

Poezia este o reflexie asupra trecerii timpului și a puterii amintirilor de a ne influența starea de spirit. Topârceanu ne amintește prin intermediul acestei poezii că, deși trecutul nu poate fi schimbat, amintirile pot fi o sursă de putere și inspirație în prezent.

Prin intermediul poeziei „Amintire”, George Topârceanu a reușit să surprindă cu sensibilitate și frumusețe complexitatea emoțiilor umane și puterea amintirilor de a ne influența trăirile actuale.