Altarul mănăstirii Putna de Vasile Alecsandri

Una dintre temele centrale ale poeziei „Altarul mănăstirii Putna” de Vasile Alecsandri este aceea a trecerii timpului, a efemerității lucrurilor și a importanței valorilor spirituale. Poetul descrie cu măiestrie imaginea mănăstirii Putna, folosind-o ca o metaforă a istoriei și a trecerii timpului.

O altă temă abordată în poezie este cea a moștenirii culturale și a responsabilității noastre de a o păstra și a o transmite mai departe. Alecsandri pune accentul pe importanța istoriei și a culturii naționale, subliniind că acestea trebuie să fie protejate și prețuite.

De asemenea, poetul evidențiază importanța spiritualității și a credinței în lupta împotriva efemerității și a trecerii timpului. El sugerează că valorile spirituale și credința în Dumnezeu pot fi o sursă de putere și de înțelepciune în fața dificultăților și a trecerii timpului.

Poezia este un omagiu adus lui Ștefan cel Mare și jertfei sale pentru apărarea țării, dar și un apel la responsabilitatea noastră de a respecta și de a prețui istoria și cultura noastră națională.

---

Domnul Ştefan, viteaz mare, ce-a dat groaza prin păgâni,
Locaş sfânt creştinătăţii astăzi vrea să facă dar,
Şi pe malurile Putnei, cu vitejii săi români,
Însuşi merge să aleagă locul sfântului altar.
 
Mare obştie-l urmează şi pe culme se lăţeşte,
Precum aburii pe baltă când lumina asfinţeşte.
 
Căpitani, ostaşi cu zale şi cu platoşe de fer
Pe-ai lor cai sirepi stau mândri ca la semnul de război.
Al Moldovei steag de fală fâlfâie falnic în cer;
Buciumul vuieşte-n munte, sună valea de cimpoi.
 
Iată că lângă-o movilă domnul Ştefan s-a oprit!
Totul tace! ochii ţintă, stă poporul neclintit.
 
Trei ostaşi cu arce-n mână pe movilă-acum se urcă;
Doi, ca zimbrul, ageri, mândri, nalţi ca bradul de la munte,
Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brâu paloş, şi pe frunte
Cu-a lor lungi şi negre plete se coboară-o neagră ţurcă.
 
Ei ades cu-a lor săgeată repezită sus, în nor,
Printre-a fulgerelor focuri au oprit vulturu-n zbor.
 
Multe fiare din cei codri, mulţi duşmani tineri, semeţi,
Drept în inimi, drept în frunte au simţit a lor săgeţi,
Căci ei sunt arcaşii vrednici ai lui Ştefan domn cel mare,
Ce-şi găteşte-acum săgeata s-o izbească-n depărtare.
 
Copii, trageţi… eu vreau astăzi să mă-ntrec în arc cu voi.
Astfel zice domnul Ştefan! iar voinicii amândoi
 
Se plec, arcele-şi încoardă, trag… săgeţile lor zboară,
Spintecă repede vântul ce dă foc şi vâjâieşte,
Se tot duc, se duc ca gândul, şi de-abia ochiul zăreşte
Pe câmp departe, departe locul unde se coboară.
 
„Ura! În ceruri se ridică! Urlă dealul, clocoteşte!
Să trăiţi, copii! le zice Ştefan, ce-acum se găteşte.
 
Zbârnâie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vânt,
Piere, trece mai departe, şi-ntr-un paltin vechi s-a frânt.
Acolo fi-va altarul! zice falnicul monarc,
Ce se-nchină şi se pleacă pe războinicul său arc.
 
Să trăiască domnul Ştefan! mii de glasuri îl urmează,
Şi poporul jos, pe vale, umilit îngenunchează!

Rezumat extins la poezia Altarul mănăstirii Putna de Vasile Alecsandri

Poezia „Altarul mănăstirii Putna” de Vasile Alecsandri este o meditație lirică asupra istoriei și simbolismului locului în care se odihnește trupul lui Ștefan cel Mare. Poezia este împărțită în două părți distincte, în prima parte se face o prezentare a locului, iar în a doua parte se face o trecere în revistă a evenimentelor importante care au avut loc în jurul mănăstirii.

În prima parte a poeziei, autorul descrie frumusețea locului și a naturii care-l înconjoară. El face o trecere în revistă a elementelor care dau farmecul mănăstirii Putna, cum ar fi apele cristaline ale râului și mirosul de tămâie care se răspândește în aer.

În a doua parte a poeziei, autorul își îndreaptă atenția către istoria locului. El menționează evenimente importante precum luptele lui Ștefan cel Mare cu turcii, dar și rolul mănăstirii în salvarea culturii românești. Totodată, se face o referire la importanța icoanelor și a altor obiecte de cult în viața religioasă a poporului român.

Poezia este plină de metafore și imagini poetice care conferă profunzime și frumusețe versurilor. De asemenea, se remarcă preocuparea autorului pentru istoria și tradițiile poporului român și pentru locurile care au jucat un rol important în evoluția sa.