Albina de Grigore Vieru

Un faptul interesant despre poezia „Albina” de Grigore Vieru este că această poezie a fost transpusă într-un cântec foarte popular în Republica Moldova, devenind un simbol al poeziei și muzicii populare din această regiune. De asemenea, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine, inclusiv în engleză și franceză.

---

Fericiţi cei care pot zbura,
Pe care aerul îi iubeşte şi-i ţine.
Marin Soresc
Lui lurie Sadovnic

Mă-ntorc, o, soro, iar la tine
Cu vorbe cât mai pământeşti,
Căci unde nu eşti tu nu-i bine,
Nici unde necântată eşti.

Cuvine-se-n cuvânt de aur
Să te îmbrac şi nu-1 găsesc.
Nici nu ştiu cum să-ncep mai bine
Pe nimeni eu să nu jignesc.

Un bob de sare argintie
Eşti poate pentru necuprins.
Ci pentru noi, pe-a zilei pâine,
Eşti mierea fără preţ, eşti vis.

Mai trudnic steag şi mai cu pace
Nu am văzut şi nici mai sfânt
Ca steagul roiului tău mare
În pomul ţării fluturând.

Nu laşi lumina dimineţii
Să lucreze singură în tei.
Dar nici cutez începe cântul
Înaintea cântecului ei.

Trudeşti cât şapte bucuroasă
Şi-ţi place zborul fără şa
Şi nimeni, nimeni nu-i în stare
Aripa-ţi a o-ncătuşa.

De tine-n suflet şi în cuget
Legat la bine şi la rău,
Aş vrea pe drumul cel din urmă
Să mă petreacă roiul tău.

Rezumat extins la poezia Albina de Grigore Vieru

Poezia „Albina” scrisă de Grigore Vieru este o compoziție lirică, care surprinde frumusețea și importanța albinelor pentru natură și viața omului. Poezia este împărțită în șase strofe, fiecare cu patru versuri.

În prima strofă, poetul descrie zborul albinei și felul în care aceasta culege nectarul din florile de câmp. În a doua strofă, poetul vorbește despre munca istovitoare pe care o depun albinele pentru a produce miere, dar și despre faptul că aceasta este hrana preferată a omului.

În strofa a treia, poetul face o comparație între mierea produsă de albine și iubirea dintre doi oameni, spunând că, la fel ca mierea, iubirea este o „roșie dulceață” ce poate fi consumată cu plăcere.

În următoarele strofe, poetul evidențiază importanța albinelor pentru ecosistem și natură, sugerând că fără acestea lumea ar fi un loc mai sărac și mai trist. În finalul poeziei, poetul îndeamnă cititorul să îngrijească și să protejeze albinele, pentru a păstra echilibrul natural al lumii.

Poezia „Albina” este o creație lirică cu un puternic caracter simbolic, care pune accentul pe importanța naturii și a echilibrului ecologic, evidențiind rolul vital pe care îl joacă albinele în acest sens.