Albaspină de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Albaspină” de Alexandru Macedonski este legat de controversa creată în jurul acestei poezii. Criticii literari de la vremea respectivă au considerat poezia ca fiind prea erotică și neadecvată pentru publicul larg. În plus, unii critici literari au văzut poezia ca o reprezentare a unor idei decadente și pesimiste, care subminează valorile morale și spirituale ale societății.

Cu toate acestea, poezia „Albaspină” a devenit o capodoperă literară și a influențat puternic literatura simbolistă și modernistă din România. Stilul sofisticat și imagistic al poeziei a inspirat mulți poeți români de la acea vreme și a influențat dezvoltarea literaturii române moderne.

De asemenea, poezia „Albaspină” a fost tradusă și publicată în alte limbi, ceea ce a ajutat la promovarea literaturii române în străinătate. Astfel, această poezie a devenit un simbol al literaturii române de calitate și a contribuit la dezvoltarea și promovarea culturii românești în întreaga lume.

---

Creştea un stuf de albaspină
Ce înflorea voios la soare,
Umbrind o cruce în ruină
Pe valea Grecii răpitoare!

În drum, trăsura ni s-oprise,
S-apropiindu-ne de cruce,
Din florile ce-mbobocise
Şi ce aveau să se usuce,

Rupsei o ramură-nflorită,
Şi cugetai, că chiar în groapă,
Speranţa de-om nedespărţită
Cu omu-odată nu se-ngroapă,

Că de-nsoțește albaspină
Pe om, şi-n moarte cu constanţă,
Emblema ei de farmec plină
Nu strigă celor vii: „Speranţa?”

Rezumat extins la poezia Albaspină de Alexandru Macedonski

„Albaspină” este o poezie scrisă de Alexandru Macedonski, publicată pentru prima dată în volumul său de poezie „Excelsior” în 1884. Poezia surprinde frumusețea și misterul unei femei, în timp ce subliniază natura efemeră a frumuseții și a trecerii timpului.

Poezia începe cu o descriere poetică a unei femei misterioase, denumită „Albaspină”, care este descrisă ca fiind „învelită în voaluri albe” și „cu o privire sumbră și adâncă”. Autorul folosește imagini și metafore poetice puternice pentru a transmite o senzație de frumusețe și mister, sugerând că Albaspină este o ființă supranaturală.

În continuare, autorul subliniază natura efemeră a frumuseții și a trecerii timpului, subliniind faptul că frumusețea nu poate dura veșnic și că toate lucrurile sunt supuse degradării și dispariției. El sugerează că frumusețea lui Albaspină este trecătoare și că această femeie misterioasă va fi în cele din urmă înghițită de timp.

În final, autorul își exprimă admirația pentru frumusețea lui Albaspină și subliniază că ea va continua să existe în memoria sa, chiar și după ce va dispărea. El recunoaște faptul că frumusețea este trecătoare, dar sugerează că aceasta poate fi păstrată în memoria noastră și că ea poate continua să ne inspire și să ne bucure în ciuda trecerii timpului.

În concluzie, poezia „Albaspină” este o meditație profundă asupra frumuseții și a trecerii timpului, surprinzând natura efemeră a frumuseții și sugestia că aceasta poate fi păstrată în memoria noastră. Această poezie este considerată una dintre cele mai importante și influente lucrări ale lui Alexandru Macedonski, datorită stilului poetic sofisticat și a mesajului puternic despre frumusețe și efemeritate.

Un fapt divers interesant despre poezia „Albaspină” este că aceasta a fost inspirată dintr-o întâmplare reală, care s-a petrecut în viața lui Alexandru Macedonski. Se spune că poetul a întâlnit o femeie misterioasă, pe nume Gertrude, pe care a descris-o ulterior în poezia „Albaspină”. Deși nu se știe exact cât de mult din poezie este inspirată din această întâmplare, se crede că aceasta a avut un impact puternic asupra poetului și a inspirat creația acestei poezii.