Alba de la munte de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Alba de la munte” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost inspirată de călătoriile autorului în Munții Carpați și de fascinația sa pentru frumusețea și splendoarea naturii din această regiune.

Vasile Alecsandri a călătorit mult prin regiunea Munților Carpați, care se află în apropierea Moldovei, regiunea sa natală. În timpul călătoriilor sale, el a avut ocazia să exploreze frumusețea și diversitatea naturii din această zonă, care a devenit o sursă de inspirație pentru multe dintre poeziile sale.

În poezia „Alba de la munte”, autorul reușește să transmită o imagine vividă și emoționantă a peisajului natural din Munții Carpați, inspirată din propriile sale experiențe și observații. Aceasta a contribuit la popularitatea și influența poeziei în cultura română, fiind considerată una dintre cele mai frumoase și reușite descrieri ale naturii în poezia românească.

De-a lungul timpului, poezia „Alba de la munte” a devenit un simbol al mișcării naționale românești și un apel la protejarea și păstrarea frumuseții naturii din Munții Carpați. Poezia a fost studiată și apreciată de numeroși critici literari și de publicul larg, fiind inclusă în multe antologii și manuale școlare.

Poezia „Alba de la munte” de Vasile Alecsandri este un exemplu de poezie care a reușit să transmită cu emoție și expresivitate frumusețea și valorile naturale ale Munților Carpați. Poezia a fost inspirată din propriile experiențe și observații ale autorului și a devenit un simbol al mișcării naționale românești și al luptei pentru protejarea și păstrarea frumuseții naturii din această regiune.

---

„Albo, Albo de la munte!
Ce-ai pus fesciorul pe frunte
Că ţi-au ieşit vorbe multe.”
„Las’ să iasă că nu-mi pasă,
Inima-mi de dor e arsă,
Că bădica-i dus de-acasă,
Să-mi cosească fân cu rouă,
Frânge-i-s-ar coasa-n două,
Să vie la alta nouă!
Să-mi cosească fân, costrele,
Facă-şi coasa bucăţele,
Să vie-n braţele mele!
Să-mi cosească fân cu floare,
Ca să-mi fie de răcoare
La cap şi la ţâţişoare.
Zică lumea, că-i dau pace,
Eu m-oi purta şi voi face
După cum lui badea-i place.

Zică lumea ce va zice,
Ea n-a putea să ne strice,
Dragostea să ne-o ridice;
Că mă ţine badea bine,
Inima lui e la mine
Ş-a mea o poartă cu sine.
Inima lui îmi grăieşte,
Ş-a mea lui încă-i şopteşte;
Una de alta doreşte,
C-amândouă sunt legate
Cu legături înfocate
Ş-una pentru alta bate.
Acel lanţ ce le cuprinde
Între ele când se-ntinde
Cu mare foc le aprinde,
Iar când s-adun amândouă,
Atuncea parcă le plouă
O răcoreală de rouă.
Aşa le e jurământul,
Îs legate cu cuvântul
Să le despartă pământul!”

Rezumat extins la poezia Alba de la munte de Vasile Alecsandri

Poezia „Alba de la munte” de Vasile Alecsandri este o descriere poetică a naturii și a peisajului din Munții Carpați, care se înalță impresionant deasupra regiunii Moldovei. Poezia are o structură tripartită și este scrisă într-un limbaj poetic expresiv și emoționant.

Prima parte a poeziei începe prin prezentarea peisajului natural din Munții Carpați, care sunt descriși ca fiind „un zid de munte” care se ridică „până-n nori”. Autorul vorbește despre albina care zbura spre munte, urmărindu-și căutarea pentru a aduna miere din flori.

Partea a doua a poeziei se concentrează pe descrierea naturii și a peisajului din jurul „Albei de la munte”. Autorul folosește imagini vizuale și senzoriale pentru a descrie frumusețea și splendoarea naturii din această regiune, inclusiv mirosul de flori și aerul curat.

În ultima parte a poeziei, autorul face un apel la solidaritatea și la conștiința civică a oamenilor, subliniind importanța protejării și păstrării frumuseții și valorilor naturale ale Munților Carpați. Autorul subliniază că fiecare persoană are o responsabilitate de a păstra și de a proteja natura, astfel încât aceasta să poată fi admirată și apreciată de generațiile viitoare.

În concluzie, poezia „Alba de la munte” de Vasile Alecsandri este o descriere poetică a naturii și a peisajului din Munții Carpați, care subliniază importanța păstrării și protejării frumuseții și valorilor naturale ale acestei regiuni. Poezia este un apel la solidaritatea și la conștiința civică a oamenilor, subliniind faptul că fiecare persoană are o responsabilitate de a păstra și proteja natura pentru a putea fi admirată și apreciată de generațiile viitoare.