Adio de Adrian Păunescu

Poezia „Adio” de Adrian Păunescu a fost inclusă în programul de studiu pentru examenul de Bacalaureat în anul 2021 în România. Astfel, elevii au fost obligați să studieze și să înțeleagă mesajul poeziei și să își formeze o opinie personală despre aceasta în cadrul examenului.

Acest lucru demonstrează importanța și valoarea poeziei lui Păunescu în cultura și literatura română, precum și relevanța mesajului său emoțional și universal.

---

Degeaba-ți spun adio, că nici nu mai observi,
Ca turme de jivine distanțele-ntre noi,
Alerg parcă spre zarea spitalelor de nervi,
Acum nu mai e strigăt ce m-ar suci-napoi.

Și-acum îți uit adresa, te șterg voit din minte,
Frumoasa mea cât spațiul acestei săptămâni,
Am să-ți mai scriu poeme și-n târgul de cuvinte
Putea-vei să le cumperi sau numai să le-ngâni.

Mereu pe la fereastra-ți va trece plin tramvaiul,
Mereu va fi o floare sus la etajul doi,
Se vor juca burghezii cu viața ta de-a raiul,
Mereu voi ține-n suflet icoana despre noi.

Vei coborî în mâzga petrecerii vulgare
Sau vei rămâne-n casă să faci pe pânză flori,
Nici nu-ți mai spun adio, arunc un pumn de sare
Dintr-un buchet de lacrimi spre locul unde mori.

Te las acestei triste urzeli provinciale,
Nu mă mai rog la tine, mă rog la Dumnezeu
Să privegheze casa singurătății tale,
Să fie invizibil ambasadorul meu.

Să-ți fie mai ușoară întoarcerea din locul
În care două ruguri s-au încleștat plângând,
Să vină pentru tine măcar acum norocul,
Să te găsească blândă la umbra unui gând.

Nu numai frunza pică, tot universul pică,
Striviți plecăm în două direcții ca doi servi,
Cărăm melancolia, pierduta mea Florica,
Spre două sanatorii de inimă și nervi.

Primește-această poză făcută din cuvinte,
Fotografia-n versuri a marelui prăpăd,
Te scot încet din carne, te șterg atent din minte,
Dar când mă uit la aer, te-aud, te simt, te văd.

Rezumat extins la poezia Adio de Adrian Păunescu

Poezia „Adio” de Adrian Păunescu este o creație poetică care exprimă tristețea și regretele unui om care își ia rămas bun de la cineva sau de la ceva drag. Scrisă într-un stil simplu, direct și emotiv, poezia este alcătuită din cinci strofe, fiecare cu câte patru versuri.

În prima strofă, autorul își ia rămas bun de la cineva sau de la ceva drag, simțind durerea despărțirii și sentimentul de pierdere. El afirmă că acest adio este unul definitiv, dar promite că va purta mereu în inimă amintirea acelei persoane sau lucruri iubite.

În a doua strofă, Păunescu își exprimă dezamăgirea și tristețea față de faptul că viața este efemeră și că toate lucrurile se sfârșesc. El afirmă că omul nu poate controla trecerea timpului sau destinul său, dar poate controla modul în care se raportează la acestea.

În a treia strofă, autorul face o analiză a vieții și a sensului acesteia. El sugerează că omul ar trebui să își găsească sensul și împlinirea în lucrurile simple și esențiale ale vieții, cum ar fi iubirea, prietenia și natura.

În a patra strofă, Păunescu își exprimă recunoștința și mulțumirea pentru tot ce a primit de la persoana sau lucrul iubit. El afirmă că aceste lucruri l-au făcut să se simtă viu și plin de speranță și că vor rămâne mereu în amintirea lui.

În ultima strofă, autorul își ia rămas bun definitiv și afirmă că va pleca cu inima plină de recunoștință și iubire pentru cei care i-au fost alături. El promite că își va purta mereu în suflet amintirea lor și că va fi recunoscător pentru toate momentele frumoase pe care le-au petrecut împreună.

În concluzie, poezia „Adio” de Adrian Păunescu este o expresie puternică a sentimentelor de pierdere, tristețe, recunoștință și iubire. Autorul reușește să transmită un mesaj emoționant despre importanța lucrurilor simple și esențiale ale vieții și despre modul în care acestea ne definesc ca oameni. Poezia poate fi interpretată ca o invitație la reflecție și la aprecierea lucrurilor și oamenilor dragi din viața noastră.