Poetul national Tudor Arghezi

Un fapt divers interesant despre poezia „Adam și Eva” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din volumul său de versuri intitulat „Flori de mucigai”, publicat în 1927. Acest volum este notabil pentru că Arghezi abordează în el teme variate, inclusiv critica socială și politică, alături de meditații filozofice și poetice. „Adam și Eva” este una dintre poeziile din acest volum în care autorul explorează teme mitologice și religioase, oferind o interpretare poetică a poveștii biblice a primilor oameni, Adam și Eva, și a căderii lor din Rai.


Urîndu-i-se singur în stihii,
A vrut şi Dumnezeu să aibă-n cer copii
Şi s-a gîndit din ce să-i facă,
Din borangic,argint sau promoroacă,
Frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi,
Şi puse-aşezămîntul dintre fraţi.

Dar i-a ieşit cam somnoros şi cam
Trîndav şi nărăvaş strămoşul meu Adam ;
Că l-a făcut, cum am aflat,
Cu praf şi niţeluş scuipat ;
Ca să încerce dacă un altoi
De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urît, scuipind în patru zări, stingher
Făcuse şi luminile din cer.

Dar iată că l-a nimerit,
Din pricina aluatului, greşit,
Şi că Adam, întîiul fiu
Al Domnului, ieşise, parcă, şi zbanghiu.
Nu-i vorba, nici-o poză nu ne-nvaţă
Cum ar fi fost omul dintîi la faţă.
Nici unda lacului nu l-a păstrat,
În care se-oglindea la scăpătat.

Puterea lui dumnezeiască,
Dormind mereu, căta să-l mai trezească ;
I-a rupt un os din coaste, ceva,
Şi-a zămislit-o şi pe Eva.

Mai poţi căsca de lene, iarăş,
Cînd ai o soră şi-un tovarăş ?
S-au luat de mîini şi au cutreierat
Grădina toată-n lung şi lat.

Să nu te miri că, şovăind şi mici,
Li se julea şi nasul prin urzici.

Rezumat extins la poezia Adam si Eva de Tudor Arghezi

Poezia „Adam și Eva” de Tudor Arghezi este o compoziție poetică care reinterpretează povestea biblică a primilor oameni, Adam și Eva, și a căderii lor din Grădina Edenului. Autorul aduce un accent poetic și o perspectivă modernă asupra acestei povești milenare, evidențiind aspectele umane, pasionale și existențiale ale acestei legende.

Poezia începe prin a prezenta peisajul paradisiac al Grădinii Edenului, cu „fructe de-a pururi verzi,” sugerând o lume idilică și pură. Autorul descrie frumusețea acestui loc și accentuează bucuria și lipsa de griji a primilor oameni, Adam și Eva.

În continuare, autorul vorbește despre momentul crucial al căderii, când Eva este ispitită de șarpe să mănânce din fructul interzis. El subliniază ideea de decizie și de conștiință umană, evidențiind că omul are capacitatea de a alege între bine și rău.

Strofele următoare aduc în discuție momentul căderii, când „o rază de trăsnet a dat noroiului” și a schimbat destinul omenirii. Autorul sugerează că această cădere a adus cu ea suferința, cunoașterea și păcatul, dar și o nouă perspectivă asupra vieții.

În final, autorul exprimă ideea că, deși Adam și Eva au căzut din Rai, ei au dobândit și cunoaștere și au devenit conștienți de propriile lor alegeri. Poezia se încheie cu o reflecție asupra condiției umane, subliniind complexitatea și dualitatea acesteia.

În concluzie, poezia „Adam și Eva” de Tudor Arghezi reinterpretează poveștea biblică a primilor oameni într-un mod poetic și modern, evidențiind aspectele umane și existențiale ale acestei legende. Ea explorează teme precum conștiința, cunoașterea, păcatul și complexitatea condiției umane într-un mod profund și expresiv. Este un poem care ne invită să reflectăm asupra naturii umane și a alegerilor pe care le facem în viață.

Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi

Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.

Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.