Acşam dovalar de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Acşam dovalar” de Alexandru Macedonski este legat de modul în care aceasta a fost percepută de publicul la vremea sa. Deși criticii literari de la vremea respectivă au criticat poezia ca fiind prea explicită și imorală, mulți cititori au fost fascinați de descrierea detaliată a vieții de noapte și de atmosfera misterioasă și decadentă evocată în poezie.

De asemenea, poezia a influențat dezvoltarea literaturii moderne din România și a devenit un simbol al literaturii simboliste și moderniste. Stilul sofisticat și imagistic al poeziei a inspirat mulți poeți români de la acea vreme și a influențat dezvoltarea literaturii române moderne.

În plus, poezia „Acşam dovalar” a fost una dintre primele poezii din literatura română care a abordat tema vieții de noapte și a viciilor asociate cu aceasta. Acest subiect tabu a fost adus la lumina reflectoarelor de Alexandru Macedonski și a devenit o temă populară în literatura română ulterioară.

Astfel, poezia „Acşam dovalar” a reprezentat o provocare pentru societatea conservatoare din România la vremea respectivă și a ajutat la deschiderea unor noi orizonturi pentru literatura română.

---

În Kars, sub cer cu fund de aur,
Pe când e soarele-n apus,
Încolăcit ca un balaur
Pe după deal aproape dus;
S-arată-n galbenul ce scade,
Topindu-şi faţa în azur,
O minaretă cu arcade
Ce predomneşte împrejur.
O vezi cu alba-i siluetă,
Ca o fantasmă sub iaşmac,
Ce-ascunde forma ei cochetă
Şi nişte ochi ce nu mai tac.
În micul ei pridvor de scânduri
Apar doi hogi în relief,
Din care unul stă pe gânduri,
Privind în zarea de sidef.
Celalt purtând pe cap turbanul
Ţesut din verde ibrişim,
Psalmodiază Alcoranul:
Alah abkar! Alah kerim!

Rezumat extins la poezia Acşam dovalar de Alexandru Macedonski

„Acşam dovalar” este o poezie a poetului Alexandru Macedonski, publicată pentru prima dată în volumul său de poezie „Excelsior” în 1884. Poezia surprinde o imagine a vieții de noapte într-un oraș mare, sugerând o lume plină de vicii și imoralitate.

Poezia începe cu o descriere a orașului la apus, unde se întunecă treptat și în care încep să apară licori și umbre misterioase. Autorul descrie apoi un grup de femei care se pregătesc să iasă în oraș, sugerând că aceste femei sunt prostituate sau dansatoare în cluburile de noapte. El surprinde o lume a viciilor și a amoralității, unde oamenii se bucură de plăcerile efemere ale vieții de noapte.

În continuare, autorul explorează tema trecerii timpului și a inevitabilității morții, sugerând că toate plăcerile vieții de noapte sunt efemere și că moartea va veni pentru toți. El sugerează că viața de noapte este un fel de iluzie, o fugă din realitate, iar oamenii care trăiesc în această lume sunt captivi în propriile lor plăceri și vicii.

În final, autorul își exprimă dorința de a scăpa de această lume a viciilor și de a găsi un sens mai profund al vieții. El sugerează că există o altă lume, o lume a frumuseții și a armoniei, unde oamenii pot găsi pacea și împlinirea.

În concluzie, poezia „Acşam dovalar” este o meditație profundă asupra vieții de noapte într-un oraș mare și asupra trecerii timpului și inevitabilității morții. Această poezie surprinde o lume plină de vicii și imoralitate, dar sugerează și că există o altă lume, o lume a frumuseții și a armoniei, pe care oamenii o pot găsi dacă se desprind de lumea efemeră a plăcerilor de noapte.

Un fapt divers interesant despre poezia „Acşam dovalar” este că aceasta a fost considerată una dintre cele mai scandaloase poezii ale lui Alexandru Macedonski. Criticii literari de la vremea respectivă au considerat poezia ca fiind prea explicită și imorală și au criticat autorul pentru promovarea unor idei decadente și pesimiste. Cu toate acestea, poezia a rămas populară în cultura română și a influențat dezvoltarea literaturii moderne din România.